agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-11-16 | [This text should be read in romana] |
Diacriticele nu sunt acasa. Se intorc dupa alegeri.
S-a racit vremea. Incet dar sigur, s-a pierdut timpul. Productia mondiala de franghie a crescut, dar continua criza sapunului. S-a prostit lumea. Si ce daca! E si maine o zi, la fel de anosta, la fel de cretina. Sau poate ca nu. Dar cine sta sa faca diferenta? Si de ce? Oricum, va rasari soarele; poate chiar de la Rasarit. Deopotriva pentru crestini si pentru filistini. Gratis. In definitiv, ar putea sa rasara orice, numai sa faca lumina. Un cartof, de exemplu. Pana la proba contrarie am, evident, dreptate. Ca idee. Ideea e alta. Cine ar putea spune care? Si chiar ar conta? Si daca ar conta, ce conteaza? Absurd, nu? Ca si ziua cretina de astazi; ca si ziua anosta de maine. Iar ploua... Vecinul meu si-a luat Audi. Alb. L-am vazut dimineata, cand m-a stropit. Din greseala... Elegant. La ora asta e la terasa, slujind economiei de piata. Poate il prinde cineva... Cine sa-l prinda?! Acum toti au Audi. Eu n-am. Poate ar trebui sa fac ceva. Poate politica. Si ce daca nu ma pricep? Atata timp cat pot rasari cartofii nu va observa nimeni. Poate. Ieri mi-a fost foame si m-am uitat la televizor. Era un bal organizat pentru strangerea unor fonduri. Scopuri caritabile. Aveau icre de Manciuria, sampanie, prajituri... Mi-a trecut foamea. S-au strans ceva bani. Aproape mai multi decat s-au cheltuit. Mai bine nu mai fac politica. Nu-mi plac icrele de Manciuria. Chestie de gusturi... De-asta nici sah nu mai joc. Tot chestie de gusturi... Ultima data cand am jucat sah am ajuns intr-un final de dame iar regele a intrat in pat. Noroc cu nebunul regelui, care s-a sacrificat. S-a ajunsa la schimbul de dame dar nu mai stiu cine a castigat. Oricum, la masa erau trei. Joc, in schimb, table. Aici nu ma intrece nimeni. Mai ales atunci cand folosesc amandoua zarurile masluite. "Alea jacta est". Singura problema este ca ar fi trebuit ca acele "alea" sa le "jacta" in alta parte. Undeva prin amarata aia de America. Dar pot pleca si acum. Oricand. Oricand?? Da' de ce? Nici n-o sa dureze o suta de ani si o sa fie si la noi ca la ei. Sau la ei ca la noi. Cu emisarii pe care-=i trimitem, nici n-ar fi de mirare. Cica i-ar fi trimis pe unii inapoi. Ceva cu poluarea rasiala, sau cu poluarea mediului, nu sunt foarte sigur, dar nici nu conteaza. A venit iarna. O sa mai vina, daca mai avem rabdare, si primavara. Si anofelul. Si o rectificare-doua de buget. Poate vine si Godot. Poate. Ca atata lume il asteapta... Ca pe banii de la F.M.I. Transa a doua. Prima transa au folosit-o sa mature canalele in care dorm copiii strazii. N-au ajuns banii si pentru iluminat. Acum incepe din nou jocul. Sau joaca. Votam? Les jeux sont faits, rien ne va plus! Joc de idei sau joc de glezne? Aiurea! Oricum, ideile nu tin de foame. Asa ca ce ne trebuie noua idei? Pierdere de timp. Si durere de cap. Pentru crestini. Si pentru filistini. Dar pentru ceilalti? Poate. Eu in ce categorie sa intru? Dar tu? Cine poate sa stie? Si pe cine poate sa intereseze? Pe mine? Pe tine? Greu de demonstrat. Si greu de crezut. Hai, pa!
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy