agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Rom穗esti - Romanian Poetry

poezii


 


Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 2777 .



O nトネucire din visul dionyssiac
essay [ ]
o テョncercare de reabilitare a lui Nietzsche

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [Sydonay ]

2010-12-18  | [This text should be read in romana]    | 



Pe mトピurト ce Zarathustra, transformat テョn personaj de naraネ嬖une filosoficト, テョネ冓 continuト pribegia, asemeni unui apostol al adevトビului, oricテ「t de dur ar fi acesta, Nietzsche ne propune noi teme de reflecネ嬖e, personajele テョntテ「lnite nefiind decテ「t prilejuri de cugetare filosoficト. Astfel, la un moment dat, Zoroastru devine curios sト cunoascト un fel de Osho al antichitトκ嬖i, テョnsト lipsit de un sistem metafizic la fel de bine articulat, despre care se spunea cト avea o sumedenie de discipoli, ネ冓 care propovトヅuia discursuri despre somn ネ冓 despre virtute.
Asistテ「nd la una dintre prelegerile acestuia, Zarathustra este confruntat cu o expunere sapienネ嬖alト care glorifica comportamentul virtuos considerテ「ndu-l ca fiind o condiネ嬖e necesarト somnului adテ「nc ネ冓 odihnitor. Satira este evidentト din moment ce discipolii respectivului vトヅeau o apetiネ嬖une deosebitト faネ崙 de somn, iar concluzia singurului spirit critic care asistase la dialog este tranネ兮ntト: virtuネ嬖le elogiate de テョnネ嫺lept sunt テョncununate cu maci, iar conduita eticト diurnト se dovedeネ冲e ca fiind un mijloc pentru a obネ嬖ne un somn zdravトハ pe durata nopネ嬖i, nefiind decテ「t o cale pentru a epura mintea de conネ嬖nuturi. Virtutea nu este definitト cト un scop テョn sine, ci ca un mijloc pentru atingerea unui scop la care se va accede, oricum, odatト cu moartea, テョnsト somnul nu poate reprezenta un scop decテ「t テョn situaネ嬖a テョn care viaネ嫗 ar fi, realmente, privatト de orice teleologie concretト, ネ嬖nテ「nd de posibilitトκ嬖le de acネ嬖une ale omului. Totuネ冓, meritul bardului este acela de fi fost sincer cu auditorii lui, recunoscテ「nd implicit, prin テョnsuネ冓 monologul lui steril, cト nu are nimic de spus.
Mi-a atras atenネ嬖a テョnsト, テョn mod deosebit, paragraful:
窶愿始ネ嫺leptul acesta smintit テョmi pare cu cele patruzeci de gテ「nduri ale lui, dar mi se pare cト pricep bine rostul somnului!窶
Nu ネ冲iu cum am putea sト delimitトノ mトピura テョn care intuiネ嬖a artisticト, sub テョnrテ「urirea cトビeia Nietzsche ネ冓-a compus mai toatト opera, i-a influenネ嫗t ネ冓 aceste rテ「nduri, deネ冓 este clar cト inconネ冲ientul a jucat un rol hotトビテ「tor テョn colecネ嬖a de sトトeネ嬖 aforistice aruncate de autor consumatorilor de literaturト filosoficト. De ce patruzeci de gテ「nduri ネ冓 nu zece, care este un leit-motiv al prelegerii テョnネ嫺leptului, sau, ネ冓 mai simplu, unul singur ネ冓 acela sec? Aici interpretトビile rトノテ「n la discreネ嬖a lectorilor, poate cト Nietzsche se gテ「ndise la un parastas al raネ嬖unii cトビeia i s-a prescris somnul ca suprem scop existenネ嬖al, poate cト este o aluzie ironicト la ipotetica resurecネ嬖e escatologicト, care, dacト ar exista, ar putea sト transforme somnul テョn cea mai importantト realizare a vieネ嬖i, poate cト este o referire la numトビul de zile simbolice dintre douト existenネ嫺 despre care vorbeネ冲e buddhismul.
テ始 continuare, critica nietzcheeanト devine tot mai acidト, urmトフoarea ネ嬖ntト fiind lumea imaterialト ネ冓 spiritul. Printr-un exerciネ嬖u de imaginaネ嬖e, dupト modelul metodei reducerii la absurd, Zarathustra vine sト infirme existenネ嫗 lumii spirituale ネ冓 a oricトビei teze ontologice dualiste. Dacト am テョncerca sト ne gテ「ndim cum ar trebui sト arate o lume imaginarト, fapt ce nu ar face decテ「t sト reconstituie la nivel individual procesul cultural ネ冓 diacronic al teogoniei, atunci nu am face decテ「t sト postulトノ sau sト descoperim, ceea ce テョn acest context este totuna, un zeu aidoma lumii pe care se pretinde cト ar fi zトノislit-o, adicト un zeu el テョnsuネ冓 imperfect. Argumentele care sunt conネ嬖nute テョn aserネ嬖unea nietzscheeanト sunt de naturト moralト- lumea fiind injustト ネ冓 lipsitト de o finalitate moralト vizibilト. E adevトビat ネ冓 cト teoriile deiste sau agnostice sunt pretabile la aparenta lipsト de finalitate moralト a Universului, テョnsト Nietzsche este mai categoric, gテ「ndirea sa rezultテ「nd din tensiunile ideatice a generaネ嬖i de filosofi care ネ冓-au imaginat toate scenariile cosmologice posibile numai din dorinネ嫗 de a salva teza existenネ嫺i divinitトκ嬖i creatoare.
Cテ「t timp autorul nu aderト nici la teoriile karmice, nici la teoria pトツatului adamic originar, este clar cト, テョn consecvenネ崙 faネ崙 de un sistem de gテ「ndire materialist, nu-i mai rトノテ「ne decテ「t o singurト concluzie テョn privinネ嫗 dumnezeirii: aceasta nu existト, fiind un produs al imaginaネ嬖ei unor fiinネ嫺 marcate de suferinネ嫗 ネ冓 de efemeritatea vieネ嬖i ネ冓 care sunt, テョn consecinネ崙, incapabile sト-ネ冓 transceandト aceastト condiネ嬖e. Divinitatea este opiumul popoarelor, fiind la fel de inconsistentト ca ネ冓 un vトネトフuc colorat de fum.
Argumentul nietzscheean テョnsト, dincolo de baza lui empiricト, se susネ嬖ne ネ冓 pe psihogeneza teoriilor despre spirit ネ冓 divinitate: acestea se contrazic pe ele テョnsele tocmai prin faptul cト fetiネ冓zeazト corpul, considerテ「nd cト existenネ嫗 materialト este o condiネ嬖e paradiziacト dezirabilト pentru veネ冢icie. Doctrina reテョnvierii テョn trup din momentul Judecトκ嬖i de Apoi ネ冓 テョntreaga imagisticト antropomorfト a vieネ嬖i postume deconspirト caracterul materialist al acestor argumente.
Sentimentul dualismului structural minte-corp, valabil la nivelul micro-cosmosului uman ネ冓 extrapolabil, implicit, la nivel macro-cosmic, prin asertarea materiei ネ冓 a spiritului, este un sentiment indus de cトフre corpul テョnsuネ冓. Inteligenネ嫗 umanト, la fel ca orice tip de inteligenネ崙 din naturト, este definitト de cトフre Nietzsche ca fiind o テョnネ嫺lepciune visceralト, gテ「ndirea fiind gテ「ndirea materiei. Ca orice organ specializat al materiei organice creierul テョネ冓 presteazト propria lui activitate, iar ca urmare a exercitトビii acesteia apare noネ嬖unea strict teoreticト de spirit. テ始sト gテ「ndirea, ca orice funcネ嬖e biologicト sau corporalト este, de fapt, ghidatト de cトフre substratul ei material ネ冓 nu de cトフre o substanネ崙 mai subtilト, distinctト de corp, dar care l-ar influenネ嫗 pe acesta テョntr-un mod discret, テョnsト decisiv.
Aici Nietzsche suprinde relaネ嬖a de determinare dintre stトビile somatice ネ冓 cele mentale, relaネ嬖e care regleazト atテ「t aspectul funcネ嬖onal, condiネ嬖onテ「nd, la limitト, chiar performarea funcネ嬖ei de gテ「ndire, cテ「t ネ冓 pe cel emoネ嬖onal, confortul fizic fiind necesar randamentului intelectual. Astfel, dincoace de eu s-ar afla ceva mai profund decテ「t eul, numit de autor, atテ「t el, cテ「t ネ冓 sine. Adevトビatul sine al omului este corpul テョnsuネ冓. Aluzia la conceptul hindus de atman este evidentト. Selbst-ul nu este decテ「t un epi-fenomen al materiei. Auto-transcenderea unui organ material echivaleazト cu colapsul lui declarativ: mintea devine moartト de テョndatト ce テョncepe sト se numeascト spirit. O funcネ嬖e a materiei este condiネ嬖onatト constitutiv sト funcネ嬖oneze doar テョn limitele universului fenomenal, unde se origineazト. Concepte precum spaネ嬖ul, timpul, cauzalitatea sunt determinaネ嬖i intrinseci ale minネ嬖i, valabile doar テョntr-o lume materialト, cum ar fi spus Kant, atテ「t de bine cunoscut de Nietzsche, ele fiind cadrele oricトビei experienネ嫺 posibile.
Cum se explicト, totuネ冓, acest fenomen psihologic generalizat, acesta delir テョn masト, statornic de-a lungul veacurilor ネ冓 care este credinネ嫗 テョn existenネ嫗 spiritului? Se explicト prin aceea cト mintea, devenind conネ冲ientト cト este cel mai perfecネ嬖onat produs al materiei ネ冓 cト nu se poate evolua dincolo de ea, inventeazト substanネ嫺 ネ冓 dimensiuni noi, テョn nemulネ孛mirea ei suveranト faネ崙 de vicisitudinea unei lumi care ar fi putut sト nu fie.
テ始 alt topos livresc, Nietzsche avea sト afirme despre teoriile spiritualiste: 窶廰umea care existト nu ar trebui sト fie, iar lumea care ar trebui sト fie nu existト.窶 Sciziunea dintre real ネ冓 ideal, sau dintre distopicul mundan ネ冓 utopicul supra-mundan, este テョntr-atテ「t de mare テョncテ「t le anuleazト pe amテ「ndouト, prima lume este anulatト din punct de vedere moral, iar ceea de-a doua- din punct de vedere existenネ嬖al, aceasta decurgテ「nd chiar din ilegitimitatea moralト a primeia. Arhetipurile nu pot テョntemeia ontologic ectipuri bastarde, ceea ce テョnsemna cト arhetipurile nu sunt.
テ始sト, oare, nu susネ嬖ne buddhismul, ca ネ冓 vedatismul, de altfel, cト atテ「t existenネ嫗 cテ「t ネ冓 transcendenネ嫗 sunt iluzorii?
テ始 concluzie, funcネ嬖a transcendentト este テョnネ嫺leasト ca fiind expresia unei tendinネ嫺 thanatice a materiei, instrumentatト prin intermediul celui mai nobil organ al ei, atunci cテ「nd acesta devine conネ冲ient de imposibilitatea fizicト de a se ajunge la metafizic.
テ始 continuare, Nietzsche, prin vocea protagonistului sトブ, discutト despre virtuネ嬖, sau, mai precis, despre ceea ce テョnネ嫺lege el prin acestea, テョntr-o lume dominatト de interese ネ冓 de orgolii personale ネ冓 structuratト テョntr-o societate care are, la rテ「ndul ei, propriile ei interese, diferite de cele ale cetトκ嫺nilor care o formeazト, consideraネ嬖 テョn parte.
テ始 semantica valorilor discursului etic nitzscheean virtuネ嬖le sunt calitトκ嬖le umane cu aplicabilitate concretト ネ冓 socialト. Astfel, Zarathustra afirmト, テョntr-un mod subtil, cト tocmai dorinネ嫺le ネ冓 pasiunile noastre materiale devin virtuネ嬖 dacト sunt transpuse テョn practicト. Doar o 窶湾oliticト democraticト窶 faネ崙 de dorinネ嫺le noastre poatト sト aibト drept finalitate obネ嬖nerea echilibrului psihologic al individului, desconsiderarea unei singure dorinネ嫺 poate sト afecteze status-ul psiho-emoネ嬖onal omenesc, motiv pentru care se recomandト un stil de viaネ崙 voluptuos. Fireネ冲e, acest punct de vedere este expresia materialismului moral, derivat din cel ontologic, ネ冓 nu este suficient de bine justificat: cel mai adesea Nietzsche se limiteazト doar sト declame prin vocea profetului sトブ imemorial.
Zarathustra vine sト susネ嬖nト teza potrivit cトビeia valorizarea moralト a faptelor petrecute テョntr-o lume amoralト, aflatト テョn afara moralitトκ嬖i datoritト lipsei ei de teleologie, este inutilト. De aceea chiar ネ冓 cele mai grave delicte religioase, crimele, se pot explica テョn termeni concurenネ嬖ali sau psihiatrici. Una dintre concluziile debusolante pentru concepネ嬖ile morale tradiネ嬖onale este aceasta: este de preferat un ucigaネ sincer ネ冓 volitiv unui mirean habotnic ネ冓 prefトツut, care-ネ冓 suprimト instinctele ネ冓 dorinネ嫗 de ascensiune テョn speranネ嫗 unei recompense postume nedemonstrate, atitudine care lezeazト, deopotrivト, atテ「t trupul, cテ「t ネ冓 mintea. Fireネ冲e, asta nu legitimeazト crimele, aceasta nefiind intenネ嬖a filosofului din Roecken, ci reprezintト o demonstraネ嬖e prin contrast, prin reducere la absurd, a prioritトκ嬖i imperativelor naturii faネ崙 de cele ale raネ嬖unii, crima constituind, deci, exemplul limitト.
Aceasta este una dintre dificultトκ嬖le scriiturii nitzscheene: afirmaネ嬖ile lui trebuiesc テョnネ嫺lese printre rテ「nduri, iar semnificaネ嬖ile astfel deduse necesitト, la rテ「ndul lor, o interpretare indirectト, prin テョnネ嫺legerea lor テョn spiritul テョn care au fost enunネ嫗te, ネ冓 nu テョn litera テョn care ar putea sト fie decodificate.
Ulterior, se exprimト o poziネ嬖e favorabilト originalitトκ嬖i, テョnsト nu a celei scriptice, ci a celei factuale: Din tot ce s-a scris, テョmi place numai ce s-a scris cu propriul sテ「nge窶.
Este adevトビat cト istoria a fost scrisト cu sテ「nge, iar culturile spirituale au fost susネ嬖nute de civilizaネ嬖ile materiale, テョnsト aceasta nu explicト poziネ嬖a radicalト adoptatト vis-a-vis de universalitatea accesului la educaネ嬖e, la scris ネ冓 la citit. テ始sト, ネ冓 aici trebuie sト apelトノ la demersul hermeneutic al intrepretトビii inter-textuale: cultura nu テョnseamnト nimic per se cテ「t timp ea nu este dublatト de o acネ嬖une exterioarト vizibilト.
Urmeazト alegoria tテ「nトビului nobil, care テョncearcト sト se cunoascト pe sine テョnsuネ冓 la umbra unui copac. Poate sト fie o aluzie ironicト atテ「t la iluminarea pe care se spune cト ar fi atins-o Buddha sub crengile unui smochin, cテ「t ネ冓 o caracterizare a evoluネ嬖ei arborelui filogenetic uman, ale cトビui ramuri mai tinere tind tot mai sus, cトフre afirmarea individualitトκ嬖i. Aici apare distincネ嬖a dintre 窶話un窶 ネ冓 窶蕨obil窶. Buddha a fost fiu de nobil, la propriu, ネ冓 a ales calea bunトフトκ嬖i, contrar tendinネ嫺lor naturale ale speciei. テ始sト, conform grilei categoriale nitzscheene, nobleネ嫺a este superioarト bunトフトκ嬖i, ネ冓 nu din considerente de ordin moral, ci dintr-unele de ordin practic ネ冓 natural. Zarathustra face un elogiu moralitトκ嬖i imanente, binelui naturii, ネ冓 nu celui al spiritului. Nobleネ嫺a desemneazト progresul, iar bunトフatea- stagnarea テョn acord cu tradiネ嬖a. Comportamentul eroic este posibil doar prin acネ嬖une socialト, singurul pericol comportat de aceastト atitudine fiind distrugerea, nicidecum blocajul.
Este clar cト Nietzsche nu-i agreeazト pe eroii spiritului, deネ冓 chiar el テョnsuネ冓 este unul dintre ei. Dacト テョネ嬖 limitezi domeniul de analizト la existenネ嫗 fizicト, atunci nu ai cum sト apreciezi eroismul aservit valorilor unui regn al firii care nu a fost demonstrat empiric.
テ始 subcapitolul dedicat propovトヅuitorilor morネ嬖i Nietzsche adoptト o poziネ嬖e criticト faネ崙 de toネ嬖 cei care subscriu unei tradiネ嬖i non-materialiste, ceea ce echivaleazト cu テョnfierarea tuturor tradiネ嬖ilor religioase ネ冓 metafizice ale istoriei gテ「ndirii. Trebuie valorizat doar prezentul, adicト viaネ嫗 noastrト de acum, prezentul fiind exact acel mod al fenomenalului sau al existenネ嫺i care nu poate sト fie fixat pe axa temporalト, deoarece timpul este, potrivit concepネ嬖ei buddhiste, テョntr-o continuト curgere. Pentru Nietzsche テョnsト, doar faptele sunt nemuritoare.
Apoi se vorbeネ冲e despre natura emulativト a omului. Fraternitatea, chiar ネ冓 la nivelul aceleiaネ冓 specii, poate exista numai テョntru rトホboi. Lupta este adevトビata lucrare a omului, テョntreaga civilizaネ嬖e umanト fiind clトヅitト prin cuceriri, adicト prin rトホboaie ネ冓 prin sテ「nge, iar pacea este admisト numai prin テョnfrテ「ngerea adversarului, ea neconstituind un scop テョn sine, ci doar un mijloc al rトホboiului. Se ネ嬖ne un discurs encomiastic naturii combative a tuturor fiinネ嫺lor vii, omul nefトツテ「nd excepネ嬖e de la regulile naturii, dimpotrivト, prin puterea inteligenネ嫺i lui, el este chiar un exemplu テョn acest sens. Un alt raport valoric este rトピturnat: nu cauzele sunt acelea care conferト rトホboaielor caracterul lor sfテ「nt, ci rトホboaiele テョnsele, dacト sunt purtate cu succes, pot sト sacralizeze orice cauzト. テ始 definitiv, テョnvingトフorii sunt cei care scriu istoria.
Urmeazト un pasaj susceptibil de a fi fost influenネ嫗t de estetica lui Kant: 窶彜unteネ嬖 urテ「ネ嬖? Ei bine, fraネ嬖i mei! テ始vトネuiネ嬖-vト cu sublimul, mantia urテ「ciunii!窶 Este bine cunoscutト definiネ嬖a kantianト a sublimului ca fiind 窶杪cel lucru care fascineazト ネ冓 テョnspトナmテ「ntト totodatト窶, bトビbatul fiind un exemplu de sublim, spre deosebire de frumosul feminin, iar rトホboiul fiind o テョndeletnicire, prin excelenネ崙, masculinト.
Un luptトフor nu are motiv sト se rトホvrトフeascト faネ崙 de stilul sトブ de viaネ崙 creator テョn plan material, el trebuie chiar sト se supunト acestui modus vivendi. テ始sト acest tip de obedienネ崙 nu este una a executantului, ci este o obedienネ崙 creatoare. Ca atare, un luptトフor trebuie sト vrea tot ceea ce テョi place, singurele imperative pe care trebuie sト le respecte fiind cele ale propriei sale voliネ嬖i. Spre finalul secネ嬖unii dedicate rトホboiului Nietzsche face trimitere la triada de concepte creネ冲ine- iubirea, filia; credinネ嫗, fides; speranネ嫗, spes, pe care le resemnificト テョn semantismul lor separat, cテ「t ネ冓 テョn relaネ嬖ile lor reciproce: 窶廡ie ca dragostea voastrト de viaネ崙 sト fie iubirea celor mai mari nトヅejdi ale voastre- ネ冓 cea mai presus speranネ崙 sト vト fie cea mai テョnaltト gテ「ndire a vieネ嬖i窶.
Cuvテ「ntarea lui Zarathustra abordeazト unul din cele mai delicate subiecte, acela al Statutului. Statul este definit ca fiind o structurト impersonalト ネ冓 nereprezentativト, ca fiind o cale de dizolvare a individului テョntr-o configuraネ嬖e politicト imoralト, care are nevoie de mase de manevrト ネ冓 de maネ冓ni de vot, dar care nu face decテ「t sト mortifice populaネ嬖ile pe care le conduce. Aici lui Nietzsche i se poate obiecta, cu perfectト テョndreptトκ嬖re, cト expune un punct de vedere anarhist, cテ「t timp susネ嬖ne cト pacificarea vieネ嬖i determinト coagularea ei テョn structuri statale. Astfel ni se relevト sensul complet al rトホboiului predicat de Zarathustra テョn subcapitolul precedent, care nu este, neapトビat, un rトホboi テョntre naネ嬖uni, ci unul テョntre indivizi, o verbalizare a conflictelor de interese, o manifestare a dorinネ嫺i de dominaネ嬖e inerentト tuturor speciilor naturii.
Idealul uman al filosofiei nitzscheene, Supraomul, nu-ネ冓 poate gトピi locul テョn limitele anihilatoare ale Statului. Prototipul moralei lui Nietzsche nu se poate dezvolta テョn sテ「nul unei societトκ嬖 umane deoarece aceasta din urmト nu respectト テョnsuネ冓rile naturale ale omului, nepermiネ崚「nd apariネ嬖a unor indivizi umani auto-suficienネ嬖.
Urmeazト o sトトeatト criticト adresatト ingenuitトκ嬖i, de care Zarathustra se テョndoieネ冲e cu toate sinceritatea. Atitudinea oamenilor puri faネ崙 de tentaネ嬖ile simネ孛rilor este definitト テョn termenii テョn care Freud avea sト explice comportamentul resentimentar: 窶弃entru unii nevinovトκ嬖a este o virtute, dar la cei mai mulネ嬖 este aproape un desfrテ「u窶.
El bトハuieネ冲e prefトツトフorie テョn atitudinile puritane, setea spiritualト a virtuoネ冓lor rezultテ「nd din sublimarea circumstanネ嬖alト ネ冓 forネ嫗tト a foamei materiale: 窶慂亙 cu ce aer drトトトネaネ ネ冲ie cトκ嫺aua simネ孛rilor sト cerネ册ascト un crテ「mpei de spirit , cテ「nd i se refuzト o halcト de carne.窶
Din punctul de vedere al lui Nietzsche nesinceritatea celor care pozeazト テョn inocenネ嬖 este un pトツat mai mare decテ「t naturaleネ嫺a asumatト ネ冓 trトナtト ca atare a celor care-ネ冓 dau curs dorinネ嫺lor lor.
Astfel, テョntr-o lume amoralト datoritト morネ嬖i idolilor ei, puritatea vトヅuvitト de vocaネ嬖e se dovedeネ冲e ca fiind o dublト greネ册alト, una naturalト ネ冓 o altト moralト, omul nitzscheean, テョn schimb, chiar dacト ar greネ冓 prin stilul lui de viaネ崙, nu ar putea s-o facト decテ「t pe linie moralト.

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. poezii
poezii
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!