Mișcările sufletului gravează pe chipul nostru fericirea iar inima la rândul ei absoarbe compartimente ornamentale fine , infinite și atât de înfloritoare . Câteodată trebuie să ne păzim și să nu căutăm atât de mult semnificațiile unor săgeți ce ne sunt adresate ci să le lăsăm nedescoperite chiar dacă sensul lor e atât de meschin și dintr-o mișcare te poate lăsa orb și să te cuprindă fără nici o explicație . Cu cât ne eliberăm de factorii externi cu atât mai mult plăsmuirea visurilor noastre ne împlinesc viața .
Suntem sculpturi vii create libere , fidele și oneste sufletului nostru ; intuitive și recunoscătoare operelor ce le avem ca scop în această călătorie a vieții ; nemărginite , exacte și grațioase caracterului nostru . Un parfum ce îmbracă fiecare parte a corpului nostru de-a lungul vieții . Un parfum palpabil , constant , persistent fermecând călătoriile destinului nostru .
Grădina sufletului trebuie să fie senină iar albia râului ce îmbrățișează celelalte obiecte ale naturii trebuie să nu se sustragă de la ceea ce e de bun simț și omenesc . Trebuie să ne păstrăm aleile libere , curate și necondiționate ca fiecare plimbare făcută de cei dinafară să fie plăcută , neconstrânsă și naturală . În preajma florilor colorate și parfumate să ne înălțăm copacii visurilor cu ale lor crengi bogate și pline de frunze și fructe , satisfăcându-ne nevoile omenești , umplându-ne lipsurile și care să ducă la realizarea unei grădini unice . Suntem minunile propriul nostru interior și destin .
Substanța unui întreg și cea mai potrivită pentru a ne duce spre calea extazului este : firimiturile care se desfac și se pot distinge în această mulțime imensă , mișcându-le după bunul plac , fixându-le și cuprinzându-le într-o clară existență fără teama că intermediarii ar putea prin puterea vântului să le spulbere . Liniștea unui suflet e acela dezlegat din cătușele gândurilor imposibile care trebuie să se înalțe dincolo de margini spre o grădină romantică în văzduhul liber .
Fără îndoială că nu ne lipsește idealul pe care vrem să îl atingem dar suntem împopoțoliți cu trăsături negative și triste când ar trebui să purtăm steaua libertății și să rămânem siguri pe grandoarea viselor ce pot fi puternice ducându-le , fără lamentări și disperare , în croitoria naturii mulțumindu-ne pe noi înșine . Satisfacerea ego-ului este existența noastră , dezvoltându-i un caracter activ modelat de acțiunile din adâncimea interiorului nostru . Purtăm forme romantice , răspundem prompt la intimitatea sentimentului , fericire dar și la chinurile sufletului . Pictăm portrete perfecte așa cum le concepem noi , dar când îi decoperim cuprinsul rece și dur cu toate că de multe ori intuim , ne prăbușim în abisuri lacrimogene și sfâșietoare închizându-ne granițele spre idealuri și acceptăm realitatea : finețea mulțimii e ca o umbră într-un spațiu jenant de întunecos .
Sufletul nostru trebuie să învingă mari greutăți atunci când vrem să răzbim și să ne îndeplinim tot ceea ce ne-am propus și să nu cunoaștem epuizarea chiar dacă drumul este câteodată atât de lung dându-ne impresia că pașii noștri sunt răstigniți și suferinzi dar descoperirea unei situații dificile atrage iubirea unică , iar în brațele noastre o vom ține după ce străbatem tărâme necunoscute îmbrăcându-ne în pânze frumoase și nu imitate ci de o claritate divină , urcându-ne pe treapta unui suflet obișnuit , simplu și atât de sugestiv .
Suntem suflete ce caută culoarea pretutindeni și fanteziile ne aduc mai aproape de intensitatea lor . Ele ne vopsesc imaginația în contraste diferite combinându-le astfel încât interiorul nostru să arate ca un curcubeu după o ploaie cu tunete și fulgere . Visele sunt fermecătoare atunci când crezi în ele dar și mai apetisante când prind aripi îmbrățișându-ne în metafore vii , în această lume dură și pierdută . Perspectiva e a noastră și linia călătoriei noi ne-o desenăm după bunul plac într-un mod eficient , constructiv , în pânze valoroase de o autenticitate interioară absolută și transparentă . Aburii ce ne înconjoară să îi lăsăm savurați și de mâini calde pentru a-i risipi atunci când presiunea ce stă în sufletul nostru ne încătușează .
Suntem originali venerându-ne fiecare deschizătură din sufletul nostru ,așezându-ne imaginile în așa fel încât să le putem păstra intacte și fără urme de praf . Aș putea îndrăzni să spun că suntem “obiecte” sexuale , unele masive , altele groase sau micuțe d-abia observându-se cu lupa unui timp învelit în sâmburi dar cu forme naturale , vii , libere și independente având un scop anume : crearea unor statui colosale în scări măsurate și răbdătoare formându-ne caracterul complet și plăsmuirea împlinirii și fericirii . Suntem zeii propriei noastre conștinte având același interes și gust : să posedăm un spațiu interior absolut .
Drumul în viață e un labirint plin cu căi misterioase și întortocheate dar atât de simple . Îl râvnim , îl visăm …nu trebuie decât să ne lăsăm pătrunși de aroma enigmatică ! Să îmbrăcăm toate formele acestor linii , unele drepte , altele rotocolite și pânza să ne fie scopul unei măsuri nelimitate în corcodanță cu principii stabilite dinainte ca efectul să fie de o frumusețe intensă și finalitatea să aibă acea limpezime muzicală și euforică .
Caută “închisoarea “ speranței , a prezentului și viitorului și rătăcește fără sens dar cu un singur obiectiv : să te scalzi neîncetat și pentru totdeauna în miracole .