Îmi aduc aminte ce senzație stranie aveam după lectura cărții lui Dan Brown, The Da Vinci Code, era acolo inversarea sensurilor, cum s-ar răsturna logica a peste 3000 de ani! Moise, Isaia, Daniel, Ieremia, Ezechiel (Iezechiel) vorbesc despre altfel de împărăție, a unui om neprihănit, mesia-unsul, alesul venit să ridice semenii din condiția decăderii, degradării morale. Cel ce se numea, în acest sens, fiul omului. Cum avea să reușească în misiunea lui, dacă în confruntarea cu puterile demonilor căzuți nu-și ținea trupul în asceză desăvârșită? Christ iese din figura eroilor mitologici: Ghilgameș, Ahura Mazda, Osiris, nu face parte din ideea renașterii naturale, din hermeneutica regenerării în circuitul firesc al anotimpurilor. Christ nu-i un zeu naturist, vegetativ, cosmogonic, erou legendar, el se numește simplu, fiul omului. El știe că trupul este poarta spiritului spre civilizațiile luminate din univers, prin menținerea acestui trup în curățenie putea să biruiască forțele energiilor demonice din afară. Așa fac asceții care se retrag din lume, își țin sub control trupul pentru a nu compromite puterea spiritului în lupta cu degradarea, descompunerea! Ispita demonului din civilizația paradisiacă a constat în hedonism – cultul plăcerii trupești! Era calea de a-l slăbi pe om și a-i pângări comunicarea cu Rațiunea Creatoare a Universului. Vasăzică, dacă ne luăm după cele scrise în „The Da Vinci Code”, Christ nu-i diferit cu nimic de condiția omului căzut, păcătos, din moment ce trăiește cu Magdalena o dragoste după modelul nostru! Dar dacă e tot ca noi, în cuget și simțiri, cum poate să ne ridice păcatul de pe suflet, din trup? De asta i se spune „mielul lui Dumnezeu”, ia locul jertfei din Vechiul Testament. Și în vechime, evreii aduceau ca jertfă miei neprihăniți. El prin curățenie și asceză l-a scos din minți pe Lucifer, din moment ce a venit personal să-l ispitească. A luat asupra lui toată neascultarea generațiilor. Christ îl înfruntă pe Lucifer nu în mod mitologic, îi demonstrează că se poate trăi în ascultarea față de Tatăl fără să cadă în mizeria iluziei! E istorică relatarea lui Flavius Josephus (Yosef ben Matityahu) despre Ieșu care săvârșea minuni și ridica poporul. E veridică relatarea din manuscrisele vechi, sacre, despre toată mișcarea de renaștere spirituală începută de esenieni la Qumran. Ieșu sau Mesia nu e un aventurier, n-ar mai avea ecou și actualitate prezența vie din paginile Scripturii. Peste aceste bazaconii mai apare o ecranizare menită să denigreze imaginea lui Christ, filmul Corpus Christi o blasfemie deja obișnuită a celor rătăciți, bolnavi psihic. Nu poți să faci bani pe tema homosexualității apostolilor cu învățătorul! Asta arată cum își bat joc demonii de gândirea celor dezechilibrați. Astfel de imaginații bolnave arată cât de înverșunat e demonul după ce a fost înșelat în așteptări cu Învierea. Demonul l-a împins pe Pilat și Caiafa să-l condamne la moarte pe Christ, așa își vedea stăpânirea netulburată. N-a crezut în ruptul capului, că trupul acela firav răstignit se va transforma în lumina salvatoare a umanității din imperiul morții! Christ s-a ridicat peste puterea firescului, experimentului și în viața celor care cred, fără îndoială, lucrează întru luminare.