1.Coșmarul se plimbă prin creier prin imagini diforme, se strecoară în minți necontrolate, seci și distruge visul diurn – realitatea-, modelează materia rațiunii într-un concept bolnav ce naște avortoni de norme.

2.Oamenii își lasă gândurile să crească peste ei, gânduri virgine, nefolosite, paraziți ai gândirii, abandonate la marginea neființei.

3.Minciuna creează din adevăr un sofism absurd desfășurat în cortegiul vorbelor echivoce aruncate în cercuri de sensuri întoarse de la adevăr în nonsens absurd.
Corpul minciunii atacat de adevăr intră-n metastaza unui neadevăr anarhic, oferă erorii șansa de a găsi un înțeles în nonsens.Rațiunea minciunii dezvoltă teze esoterice din contradicții și antinomii de sens.

4.Adevărul ca rană purifică, ca principiu axiomatic înnobilează ; creează perenitatea din crezul în absolut și paradigme din relativ, iar esența lui evoluează din ideea de vertical, de infinit, de zbor.
Catharsisul de elanuri logice cultivă dogma purității în doctrina idealistă a adevărului.

5.Gloria este ambiția de a cuceri dorințele imense, de a stăpâni cu forța principiilor-zbiri sclavii ce-și urcă ideile moarte spre vârfuri inaccesibile.Gloria nu pune întrebări trecutului, e nemurirea idealurilor crunte atinse de profeți ai spiritului cu caractere ce urcă spre verticalitatea imposibilului divizat în orizonturi de țeluri posibile.Se stinge în blazare în oameni în care lenea de a gândi coase blazonul inerției pe imobilitatea faptei și se dilată amenințător în oameni care simt puterea ce leagă alianță între sinapse și euri , cu egoismul vertical aruncat peste orizontalitatea searbădă trasată de pigmeii gândirii.

6.Voința de a-ți mulțumi înălțimile în care-ți pui ambiții esoterice, de a-ți satisface fecunditatea zborului gestant cu nemărginire, de a-ți încarna visele cu utopii ce-și dezleagă enigmele prăbușite din transcendențe, deschide poarta infinitului spre lumi imposibile logic, cu gloria pătrunsă în esența lor.

7.O idee infinită se strecoară la rădăcina spiritului, fecundează cu nemărginire visele ascunse-n umbră de sinapse.

8.O idee obsesivă flagelează personalități hibride care absorb din coșmarul diurn materia bolnavă recreată din idiosincraziile realității.

9.O dorință de sfârșit pentru a cunoaște un nou început, cu tainele flagelând cunoașterea prin redescoperirea sinelui în liric, transformă platitudinea de a te mișca în cercul logicii existențiale într-o înălțime ce vânează zborul spre absolut.
Dorința-și strigă ideea infinită să proiecteze peste umbrele rutinei imaginea-clonă a sa crescută hiperbolic din visele sublimate în artă.

10.Antivoința este o gaură neagră deschisă în ființă care crește progresiv și absoarbe materia condensată într-un eu firav ; eliberează lumina neagră purtătoare de antifotoni care inversează sensul existenței într-o moarte a luminii, mișcării, devenirii și explică omul prin doctrina lui “non”, ca fundament al științelor negării.