1.Cei care simt viața îl intuiesc pe Dumnezeu în fiecare act existențial, restul trăiesc într-un vis diurn și nu se trezesc decât atunci când moartea îi vizitează și-i amenință.

2.Suferința este răzbunarea bolii pe sănătate, este o durere profundă ce se întinde până la limitele suportabilității individului.

3.Uneori simt cum crește forța gravitațională a Pământului în mine, de parcă sunt tras de tentacule puternice către interior, iar oasele devin flexibile, curbate înspre sine.

4.Uneori mă simt ca și cum dracii și-au construit bolgiile înlăuntrul meu, ca și cum sunt groapa cu reziduri a omenirii, ca și cum moartea și-a lăsat deșeurile în mine.

5.Uneori mi se pare că viața e formată dintr-o mie de morți reciclabile, că fiecare moarte e o durere lichefiată ce curge prin sângele amestecat cu zgură.

6.Când durerea atacă materia însămânțând morbidul, soluția salvatoare este inventivitatea gândirii ce creează antidotul suferinței.

7.Ideea despre fericire este ca o femeie fermecătoare pe care o admiri de la distanță, fără posibilitatea de a o cunoaște vreodată, pe când nefericirea este ca o femeie urâtă cu care te-ai căsătorit pe viață și pe care trebuie să o suporți.

8.Obsesia este o spaimă născută din tenebre ce a intrat pe poarta imaginației împreună cu o cohortă de fantasme și spectre, și este efectul negativ al unei rațiuni drogate cu pastilele halucinației.

9.Absurdul cu cortegiul de lucruri funerare se naște din neputința logicului de a închega concepte și principii raționale și crește în mințile obtuze și mărginite, declanșând bulversări, tumulturi și zbuciumuri.

10.Și dacă ce simt se numește existență ar trebui să redefinesc viața într-o manieră personală, astfel : o stare continuă de rău întreruptă din când în când de stări febrile de satisfacții, o gândire intensă secundă după secundă, fără pauze și relaxări, în luptă continuă cu un simț nou apărut în mine : simțul durerii.