agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-07-14 | [This text should be read in romana] |
NEDEEA CELUI NÃSCUT ÎN TESBA GALAADULUI
de Ștefan-Lucian MUREȘANU ÃŽn timp ce un car cu cai de foc îl răpea spre cer, Elisei, căruia Ilie îi lăsase cojocul, semn al alegerii spre slujire, striga uimit: Părinte, părinte, carul lui Israel È™i călăreÈ›ii lui! Cuvinte pe care noi, urmaÈ™i ai lui Ilie, în măsura în care vom urma faptelor lui, înÈ›elegem È™i mărturisim: Doamne, Doamne, minunată-i scara care urcă spre cer! Fă-ne vrednici să pășim pe ea spre a veni aproape de Tine, precum Ilie prorocul a venit în carul cu cai de foc! Amin. Da! din porÈ›ile mândre de munte, din stânci arcuite, Iese-uraganul bătrân, mânând pe lungi umeri de nouri, Caii fulgerători È™i carul ce-n fuga lui tunÈ™. Barba lui flutură-n vânturi ca negura cea argintie, Părul umflat e de vânt, È™i prin el colÈ›uroasa coroană, ÃŽmpletită din fulgerul ros È™i din vinete stele. Mitologicale - Mihai Eminescu O carte închinată omului Ilie, care cu mintea sa a înÈ›eles că lumea nu este decât o desfășurare de impresii existenÈ›iale, o înÈ™iruire de imagini dialectale, ar fi binevenită pentru a trezi în noi, în fiecare dintre cei care dăm crezare nevăzutului ca realizator de o unică civilizaÈ›ie, cea umană, la care miracolul nu este un simplu mod de a ne uimi, ci un proces complex de meditaÈ›ie. O exegeză a istoriei vieÈ›ii prorocului Ilie, din CărÈ›ile III È™i IV capitolul Regi, ne va ajuta să observăm că, deÈ™i el a trăit cu aproximativ 850 de ani înainte de Hristos, isprăvile lui au o deosebit de mare actualitate. Dacă ar coborî acum printre oameni, ar lua aceleaÈ™i atitudini ferme împotriva tuturor faptelor care nu sunt după voia Creatorului acestei lumi. Căci prin întreaga-i acÈ›iune a dovedit o exemplară ascultare față de Dumnezeul Cel Unic, demascând falsitatea idolilor È™i a slujitorilor acestora. ÃŽnsuÈ™i numele lui este o tălmăcire a dragostei pe care o avea față de cel care crease lumea, aducând-o la lumină. ÃŽn cele ce vor urma vom prezenta, selectiv, câteva aspecte ale marii sale împliniri, raportându-le la situaÈ›ia din zilele noastre, paralelism din care se va observa implicit că acest om, prin slujirea lui devotată, nu a fost numai unul dintre cei mai aprigi proroci ai Legii Vechi, ci È™i un contemporan cu noi. Ne-am propus ca înainte de a vorbi despre viaÈ›a È™i faptele celui care încă din Vechiul Testament avea să fie prezentat ca un mărturisitor al legii lui Dumnezeu, să explicăm etimologic ceea ce de fapt înseamnă acest nume cu mare rezonanță în viaÈ›a È™i activitatea creÈ™tinilor ortodocÈ™i. Etimologic, numele profetului, Ilie, în ebraică אֵלִיָּהוּ, Elijah, s-a dorit să fie un simbol, al pocăinÈ›ei, tenacității al ferocității față de toÈ›i aceia care nu vor să respecte legea, întocmită pentru toÈ›i la fel. Numele său a fost tălmăcit pentru toÈ›i cei care respectă È™i gândesc la aÈ™ezământul suprem al luminii cu înÈ›elesul de Al cărui Dumnezeu este Jah(ve), justificând în fapt drumul clar al luminării. ÃŽn greacă È™i latină acest nume avea să fie perceput ca Hλίας respectiv Elias, în arabă إِلْيَاس, Iliās) (secolul al X-lea î.Hr.) proroc evreu, menÈ›ionat, după cum am spus mai sus, în capitolul 17-20 din Prima Carte a regilor din Vechiul Testament. ÃŽn Noul Testament însă, Isus face referire la el spunând despre Ioan Botezătorul că este Ilie care trebuia să vină (Matei capitolul 11 versetul 14) È™i tot despre viaÈ›a acestui sfânt găsim menÈ›ionat tot în Matei 17:3 dar È™i în Marcu 9:4 È™i Luca 9:30). Numele Ilie, alternativ Elie, în limba română provenind de la numele ebraic Eliyah (Eliiah), își va păstra sintagma Al cărui Dumnezeu (El) este YHWH. ÃŽn sinaxare È™i martirologii e pomenit pe 20 iulie, cu apoziÈ›ia ο θεσβαίος (ho thesbaÃos), redat în limba română prin Tesviteanul, Tesbiteanul, TiÈ™bitul, adică locuitor din Tesba, considerat profet în toate cele trei religii monoteiste. Biserica Ortodoxă Română sărbătorind, în ultima zi a celei de a doua decade a lunii iulie, ridicarea la cer a Sfântului Mare Proroc Ilie, Tesviteanul, unul dintre cei mai importanÈ›i proroci din Vechiul Testament, mare făcător de minuni È™i aducător de ploi în vreme de secetă. Sfântul È™i marele Proroc Ilie, înger întrupat în carne ce a primit de la Dumnezeu puterea de a deschide È™i închide cerurile, era de origine din Tesvi în Galaad. TradiÈ›ia apocrifă este cea care a transmis aceste detalii despre naÈ™terea prorocului, precizând că el era din tribul lui Aaron urmaÈ™ al unui mare neam de preoÈ›i. Luna iulie, numită în popor È™i Cuptor, este plină de sărbători tradiÈ›ionale. La oraÈ™ aceste datini È™i obiceiuri nu mai sunt păstrate, însă la sate, acolo unde puterea de conservare dăinuie, bătrânii le È›in cu sfinÈ›enie, aÈ™a cum au învățat de la părinÈ›ii È™i bunicii lor. ÃŽn rândurile de mai sus subliniam că din Cartea a III-a Regi, capitolul 17, aflăm că profetul Ilie era originar din Tesba Galaadului, o cetate aflată în vecinătate cu Arabia. Din tradiÈ›ie È™tim că era din seminÈ›ia lui Aaron, din care se alegeau preoÈ›ii poporului evreu. Se spune că la naÈ™terea lui Ilie, tatăl său, pe nume Sovac, a văzut cum niÈ™te bărbaÈ›i îmbrăcaÈ›i în haine albe au luat pruncul pe care l-au învelit cu straie de foc hrănindu-l apoi cu foc. ÃŽnspăimântat de vedenie, Sovac a mers la preoÈ›ii de la templul din Ierusalim È™i le-a povestit ce a văzut. Răspunsul acestora a arătat că pruncul Ilie a fost ales de Dumnezeu pentru slujirea profetică. Unul dintre acei preoÈ›i, bărbat mai înainte-văzător, i-a zis: Omule, nu te teme de vedenia aceea pentru pruncul tău, dar să È™tii că el va fi locaÈ™ al luminii darului lui Dumnezeu È™i cuvântul lui va fi ca focul de puternic È™i de lucrător. Râvna lui către Domnul È™i viaÈ›a lui fiind bineplăcută lui Dumnezeu, va judeca pe Israil cu sabie È™i cu foc. Tânărul profet se va remarca prin puternice viziuni È™i îndemnuri ca oamenii să slujească unui singur stăpân ceresc în timpul domniei regelui israelian Ahab, care, la îndemnurile soÈ›iei sale, Izabela, originară din Fenicia, a introdus în regatul israelian cultul zeului Baal, un zeu foarte popular în cetatea Sidon. Ilie a vestit atunci evreilor supărarea lui Dumnezeu pentru gestul acestora de a se lepăda de El. A mers la rege È™i a vestit că Dumnezeu va pedepsi poporul evreu prin trei ani de secetă È™i foamete ucigătoare. Ascuns de frica regelui Ahab la pârâul Cherit, unde un corb îi aducea hrană, apoi la văduva din Sarepta Sidonului, unde untdelemnul È™i făina din casa văduvei, prin grija lui Dumnezeu, nu se terminau, Ilie a vestit apoi ploaia care a salvat poporul de la pieire. Momentul în care Ilie a eliminat cultul zeului Baal a fost jertfa de pe Muntele Carmel, unde a reuÈ™it să coboare foc din cer peste jertfa sa, ceea ce 450 de preoÈ›i ai lui Baal nu au putut face. Sfântul È™i Marele Proroc Ilie l-a abordat în chip direct pe regele Ahab, purtând cu el o luptă aprigă pentru dreapta credință a poporului, care prin exemplul mai marilor săi era târât în idolatrie. La cuvintele Profetului o secetă năprasnică se abătu asupra pământului, apele fiind secate, ogoarele devastate È™i arse de căldura insuportabilă a razelor ucigătoare ale soarelui; bărbaÈ›ii, femeile, copiii, animalele domestice È™i cele sălbatice, toate mureau din lipsa hranei, izvoarele secau, plantele se ofileau È™i nimic nu scăpa urgiei îngăduite de Dumnezeu, cu speranÈ›a că foametea va face pe poporul lui Israel să se căiască È™i să se întoarcă la credință. Din porunca lui Dumnezeu, Prorocul, acoperit cu o piele de oaie È™i învesmântat cu piele de viÈ›el, părăsi È›inutul lui Israel È™i se duse la râul de Chorrath (Kerrith), aflat dincolo de Iordan. Domnul îi trimise corbi, păsări pe care evreii le considerau impure È™i care aveau reputaÈ›ia unei mari cruzimi față de progeniturile lor, pentru a-i duce pâine dimineaÈ›a È™i carne seara, ca să trezească în proroc mila pentru poporul care suferea. Când cascada secă È™i ea, Dumnezeu își trimise slujitorul său la Sarepta din Sidon, lăsându-l să vadă de-a lungul drumului efectele dezastruoase ale secetei, pentru a trezi încă o dată în el mila. Ca orice om, până a deveni ales pentru o misiune atât de dificilă, cum a fost aceea de a-i readuce pe evrei la Dumnezeu, se spune că în tinereÈ›ea sa de adolescent, Ilie ar fi păcătuit mult. Prin pocăință avea să devină cel ales săvârÈ™ind multe minuni. Prima dintre ele s-a petrecut chiar în casa văduvei din Sarepta Sidonului, unde prorocul a stat mai mult timp în perioada de secetă. Pe lângă faptul că hrana lor nu se termina niciodată, prorocul avea să-l readucă la viață È™i pe fiul acesteia. O altă minune, pornită din energiile ce le deÈ›inea datorită credinÈ›ei în existenÈ›a Creatorului a fost cea prin care, după rugăciuni adresate lui Dumnezeu, a adus foc din cer peste jertfa de pe Muntele Carmel. El a fost cel care a trimis flăcări din cer arzându-l de viu pe regele Ohozia, prin rugăciune (concentrare puternică a minÈ›ii), ca pedeapsă pentru că acesta păcătuise grav. ÃŽnainte de a fi înălÈ›at, prorocul Ilie, însoÈ›it de ucenicul său, Elisei, a lovit cu mantia apa Iordanului, care s-a strâns pentru ca cei doi să treacă pe uscat, nefiind prima realizare a puterii celor de sus în întreg timpul desfășurat istoriei omenirii în Vechiul Testament. Pentru noi oamenii, în vremea aceea, era ceva irealizabil, într-adevăr o minune însă, în zilele noastre È™tiinÈ›a deschisă demonstraÈ›iilor a probat că despărÈ›irea de ape poate fi realizată prin puterea energiei. Sânt-Ilie este ziua de celebrare a zeului solar, la data 20 iulie, considerată a fi mijlocul sezonului pastoral. Ca È™i Sân-George È™i Sâmedru, Sânt-Ilie este o divinitate populară care a preluat numele È™i data celebrării de la un sfânt creÈ™tin - Sfântul Prooroc Ilie. ÃŽn Panteonul românesc Ilie este o divinitate a soarelui È™i a focului, identificată cu Helios din mitologia greacă È™i cu Gebeleizis din mitologia geto-dacă. Ca divinitate solară È™i meteorologică, Sânt-Ilie provoacă tunete, trăznete, ploi torenÈ›iale È™i incendii, leagă È™i dezleagă ploile, hotărăște unde È™i când să bată grindina. Oamenii cred că atunci când se întâmplă fenomene meteorologice mai aparte, de fapt profetul traversează cerul cu căruÈ›a lui de foc, pentru a ne ocroti, fiind PeÈ™tera profetului Ilie, Muntele Carmel, Israel mereu în slujba binelui. Se spune că în perioada sa pământeană Ilie a săvârÈ™it o serie de păcate însă cel mai mare dintre ele a fost chiar uciderea propriilor părinÈ›i, sub influenÈ›a unor energii malefice, la îndemnul diavolului, păcate pe care le-a ispășit prin căință È™i canoane dure. Timp de peste douăzeci È™i ceva de ani omul ales a trăit sub o grea sihăstrie È™i o curată pocăință. Când Cel de Sus a înÈ›eles că activitatea sa profetică s-a încheiat pe pământ, a fost luat cu trupul la cer, într-un car cu roÈ›i de foc tras de patru cai albi, înaripaÈ›i, fiind considerat sfântul care mijloceÈ™te înaintea lui Dumnezeu pentru a aduce ploaie pe pământ. ÃŽn ceruri el cutreieră norii, fulgeră È™i trăsneÈ™te dracii, ce-l posedaseră în prima parte a vieÈ›ii sale pe pământ, cu biciul său din care țâșnesc flăcări ucigătoare pedepsindu-i pentru tot răul pe care i l-au pricinuit. Fiindcă diavolii înspăimântaÈ›i se ascund pe pământ prin arbori, pe sub streaÈ™ina caselor, în turlele bisericilor È™i chiar în trupul unor animale, Sfântul Ilie trăsneÈ™te năprasnic È™i loveÈ™te fulgerând cu biciu-i de foc pentru a nu-i scăpa nici unul dintre ei nepedepsit. Ilie, ca È™i Enoh, un alt drept al Vechiului Testament ridicat cu trupul la cer, a trecut, prin voia lui Dumnezeu, la o stare de existență superioară, angelică, despre care nu putem cunoaÈ™te prea multe prin raÈ›iune. Sfântul Ioan Gură de Aur ne mai spune că Ilie nu a fost trecut prin moarte, el fiind cel care va prevesti a doua venire a lui Hristos, aÈ™a cum Ioan Botezătorul a vestit prima venire. De aici È™i legătura între cei doi mari profeÈ›i. Faptul că Ilie, prin viaÈ›a sa plină de virtuÈ›i, după cum ne spune È™i Maxim Mărturisitorul, a trecut de lumea simÈ›urilor, mai presus de materie, nu poate fi cu nimic imposibil. Nu È™tim unde s-a înălÈ›at el È™i în ce loc a stat până la prima venire a lui Hristos. Cu siguranță starea sa a fost una superioară, spirituală. Bătrânii noÈ™tri de la sate spun că Sfântul Ilie se plimbă pe cer într-un car care, pentru a nu aluneca, are niÈ™te cuie pe roÈ›i. Aceste cuie găuresc cerul, iar apa se scurge pe pământ sub formă de ploaie. ÃŽn tradiÈ›ia populară, sfântul mare proroc Ilie este considerat ocrotitorul recoltelor. Sărbătoarea de Sfântul Ilie marchează pentru români mijlocul anului pastoral È™i este una din cele mai pline de obiceiuri È™i de tradiÈ›ii dintre toate sărbătorile ortodoxe. ÃŽn această zi, în localitățile din sudul judeÈ›ului Bacău, de exemplu, se beau câteva pahare de È›uică de casă È™i se mănâncă grâu nou, fiert cu miere de albine. Chiar dacă grâul nu a fost treierat, încă, în ajunul acestei sărbători gospodinele se îmbracă în straie de sărbătoare È™i merg să secere câțiva snopi de grâu pe care apoi îl scutură, îl pisează în baniÈ›e È™i îl fierb apoi în vasul cel mai mare pe care îl au în casă, pentru a avea toată familia de unde se înfrupta. Tot în ziua de 20 iulie, la sate, apicultorii recoltau mierea de albine, operaÈ›ie numită retezatul stupilor. Recoltarea mierii se făcea numai de către bărbaÈ›ii curaÈ›i trupeÈ™te È™i sufleteÈ™te, îmbrăcaÈ›i în haine de sărbătoare, ajutaÈ›i de către un copil, femeile ne având voie să intre în stupină. După recoltarea mierii, cei din casă, împreună cu rudele È™i vecinii invitaÈ›i la acest moment festiv, gustau din mierea nouă È™i se cinsteau cu È›uică îndulcită cu miere. Masa festivă avea menirea de a asigura belÈ™ugul apicultorilor È™i de a apăra stupii de furtul manei, transformându-se într-o adevărată petrecere cu cântec È™i joc. Sânt-Ilie marca È™i timpul când le era permis ciobanilor să coboare în sate, pentru prima dată după urcarea oilor la stână. Cu această ocazie, cei mai tineri dintre ciobani, dar È™i cei maturi, aduceau în dar iubitelor sau soÈ›iilor lor furci confecÈ›ionate din lemn, pentru tors, lucrate cu multă migală în timpul lor de răgaz. ÃŽn vechime, se obiÈ™nuia ca în această zi să se organizeze întâlniri ale comunităților săteÈ™ti de pe ambii versanÈ›i ai CarpaÈ›ilor (nedei), cu târguri, iarmaroace È™i bâlciuri, unele păstrate până în zilele noastre. ÃŽn cadrul acestor manifestări, ce durau mai multe zile È™i erau considerate a fi bune prilejuri de cunoaÈ™tere pentru tineri, atmosfera era însufleÈ›ită de muzică făcându-se negoÈ› cu produse pastorale, instrumentar casnic din lemn, lut sau ceramică, unelte È™i produse agricole. Este demn de amintit, în rândurile care urmează, renumitul bâlci de Sfântul Ilie de la Fălticeni, care, din anul 1814, în urma hrisovului lui Scarlat Vodă Calimach, devine al doilea ca mărime din Europa, după cel de la Leipzig. Cu două-trei săptămâni, înainte de 20 iulie, pe străzile acestei aÈ™ezări sucevene, începeau să se adune oameni de prin toate părÈ›ile lumii auzindu-se strigătele È™i chemările negustorilor rostite în polonă, rusă, letonă, cehă, germană, maghiară, turcă sau arabă. La bâlciul organizat cu această ocazie, supranumit Comedia din deal, veneau artiÈ™ti de circ: acrobaÈ›i, iluzioniÈ™ti, înghiÈ›itori de săbii iar în timpurile mai noi motocicliÈ™ti ce evoluau la zidul È™i globul curajului. Se puteau întâlni, spre deliciul participanÈ›ilor, parcuri de animale sălbatice. De asemenea erau montate scrâncioburi de diverse forme È™i mărimi, teatre de păpuÈ™i, roata norocului È™i multe alte atracÈ›ii pentru curioÈ™ii adunaÈ›i pe deal. Treptat, iarmarocul de la Falticeni, ca de altfel multe alte manifestări tradiÈ›ionale, È™i-a pierdut importanÈ›a, astăzi încercându-se readucerea acestor obiceiuri în cadrul festivalurilor folclorice cum este È™i cel intitulat Șezătoarea. Alte credinÈ›e rămase din străbuni spun că Sfântul Ilie este stăpânul unei fiinÈ›e puternice, magice, numită sorb, pentru că acesta soarbe apele cu tot cu broaÈ™te È™i balauri, explicându-se în vremurile de demult credinÈ›a ploilor cu broaÈ™te. Tot în această zi a sărbătoririi ridicării la cer a marelui profet Ilie se È›ineau nedei în munÈ›i, păstorii separând berbecii de oi, culegându-se plante de leac, zi în care se făceau descântece pentru a È›ine departe de gospodării furtunile, grindina È™i trăsnetele. ÃŽn vremurile de demult, în ajunul acestei zile, fetele nemăritate se scăldau goale în lanurile de cânepă, se tăvăleau pe ogoarele semănate (cânepiÈ™ti), după care se îmbrăcau È™i se întorceau acasă. Dacă, în noaptea dinspre Sfântul Ilie, visau cânepa verde era semn că se vor mărita cu flăcăi tineri È™i frumoÈ™i iar dacă visau cânepa uscată se spunea că urâtul, care putea fi un bărbat văduv, le va urmări È™i nu le va da pace până nu se vor mărita cu el. ÃŽn dimineaÈ›a zilei acestei sărbători onomastice, în unele zone ale țării, femeile culeg plante de leac, în special busuiocul, ce se pune la uscat, la umbră, în podurile caselor, sub streÈ™ini sau în cămări. Tot acum se culeg È™i plantele întrebuinÈ›ate la vrăji È™i farmece: odată uscate, acestea erau stropite cu sângele unui cocor sau în unele locuri a unui cocoÈ™, tăiat chiar deasupra lor. Astfel menite, prin sacrificiu, plantele puteau fi folosite de vrăjitoare. Femeile duc în această zi busuiocul la biserică pentru a fi sfinÈ›it. După slujbă, când sosesc acasă, îl pun pe foc iar cenuÈ™a rezultată o folosesc la vindecarea diferitelor boli de piele sau la vindecarea bubelor din gura copiilor, … Leac È™i babei colac… se zice în popor! Tot pe 20 iulie gospodinele duc la biserică È™i mere pentru sfinÈ›ire pentru că, din bătrâni, se spune că mărul este pomul Sfântului Ilie, de aceea nu se mănâncă mere noi până în această zi. Dacă va tuna în ziua aceasta, toate alunele vor seca, iar toate celelalte fructe vor avea viermi. ÃŽn ziua Sfântului, jertfelnicul de la biserică este plin cu tot felul de bucate, pentru sufletul morÈ›ilor. ÃŽn unele sate, femeile duc la biserică lapte È™i vin, iar peste zi fac praznice pentru cei morÈ›i. Merele se duc întâi la biserică, pentru că există credinÈ›a că numai aÈ™a ele vor deveni de aur pe lumea cealaltă. Dacă nu se păstrează această datină, cel ce mănâncă mere înainte de Sfântul Ilie, va culege veÈ™nic mere pe lumea cealaltă, dar când va începe să le mănânce, ele îi vor pieri de dinainte. Cel care mănâncă un măr în ziua de Sânilie este lovit de ghinion tot anul È™i riscă să fie fulgerat pe timp de furtună. Unele femei împart È™i porumb fiert, dar È™i farfurii cu mâncare, împodobite cu flori de vară. Tot cu flori de vară, legate cu lână roÈ™ie, sunt împodobite È™i cănile pline cu apă. ÃŽn ziua de 20 iulie, zi în care se spune din bătrâni că Ilie a fot înălÈ›at într-un car de foc spre înaltul cerului, dispărând pentru totdeauna în lumea sufletelor, se încheie practicarea obiceiurilor de invocare a ploilor (paparudele). Se mai zice că în această zi nu este bine să stai sub un carpen, deoarece dracul trage la acest pom È™i poÈ›i fi trăsnit de Sfântul Ilie care-l È›inteÈ™te pe drac, motiv pentru care la sate este ocolit acest copac neconfecÈ›ionându-se nici un obiect din astfel de lemn È™i niciodată nu se ascunde nimeni sub vreun carpen, pe vreme de furtună. Este bine să ne facem cruce cât de des când tună, fulgeră È™i trăzneÈ™te, spune credinÈ›a populară pentru că Dumnezeu i-a zis lui Ilie: în toate să dai, dar în cruce să nu dai. CredinÈ›a populară mai spune că dacă în ziua de Sfântul Ilie este furtună, nimeni să nu deschidă uÈ™a sau geamul, pentru că în acea casă vor intra unul sau mai mulÈ›i diavoli ce încarcă să scape de furia Sfântului. Peste 120.000 de români creÈ™tini își serbează onomastica în luna lui cuptor, în ziua a douăzecea, când Biserica Ortodoxă sărbătoreÈ™te suirea la cer, cea de foc purtătoare a Sfântului, Marelui Prooroc Ilie Tesviteanul ce nu a suferit moarte, ci a fost strămutat la cer ca È™i Enoh, despre care se spune în Apocalipsa (11, 3, 7) că sunt cei doi mărturisitori ai Domnului, care vor apărea înainte de Parusie, a doua Venire a Domnului Hristos, È™i vor fi uciÈ™i de fiara Antihrist. ÃŽn ziua de 20 iulie, istoria consemnează: Ziua AviaÈ›iei È™i a Apărării Antiaeriene, pionierii aviaÈ›iei româneÈ™ti au ales, în anul 1913, ca patron al aviaÈ›iei pe Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul. Cu o lună înainte de această dată, la 17 iunie, se sărbătoreÈ™te Ziua aripilor româneÈ™ti, pentru a marca primul zbor efectuat, în anul 1910, de către Aurel Vlaicu cu un aparat construit de el. Când roata-al cărei foc înveÈ™niceÈ™ti râvnit de ea, mă prinse cu-armonia ce-o dărui pură sferelor cereÈ™ti… Iar noul cânt È™i-n cer lumina toată stârniră-n mine-atare dor de-a È™ti ce pricini au, cât n-am simÈ›it vreodată… (Paradis I, 76-84. Tr. Eta Boeriu) Câte speranÈ›e nu ne punem, în viaÈ›a aceasta, pe care o trăim cu bune, cu rele ce singuri ni le facem sub diferite influenÈ›e, visând la o zi, cea de mâine, mai bună È™i mai îmbelÈ™ugată ca cea de azi. Câte lacrimi nu curg din ochii nesecaÈ›i ai oamenilor care suferă clipă de clipă datorită nepăsării noastre È™i a ignorării semenului. Câtă suferință, cât zbucium pentru necredinÈ›a noastră într-o lume mai bună. Dacă printr-un nesperat miracol lumea arabă sau islamică, pe al cărei pământ viaÈ›a biblică s-a desfășurat în plenitudinea ei, ar ieÈ™i victorioasă împotriva actualului măcel, neînÈ™elându-ne folosind acest apelativ al nimicniciei mai marilor lumii, È™i dacă influenÈ›a seculară sau atee a agendei Noii Ordini Mondiale, aÈ™a zisa ordine a distrugerii credinÈ›ei noastre, ar fi reduse la un asemenea nivel încât să permită Europei creÈ™tine să-È™i recapete fundamentul pe care a fost cândva construit, ar trebui ca religia lumii arabe să fie felicitată pentru că nu a cedat în faÈ›a exterminării. Și noi, creÈ™tinii ortodocÈ™i sau catolici dar È™i civilizaÈ›ia vestică, am fi beneficiarii direcÈ›i ai extremismului islamic. ÃŽn rest, doar vorbe. Ștefan-LucianMUREȘANU |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy