Sau 2 ani, depinde după care studiu te iei. Să vă spun și rezultatele studiului meu (încă teoretic - ceea ce pentru mine e mai mult decât suficient - practic voi putea să vă spun doar peste 2 ani).

De ce se termină dragostea? De ce există despărțiri? De ce există suferință din dragoste? De ce durează doar "2 ani" și de ce sunt atât de puțini cei care ajung să aibă o "relație" fericită și după 30-40 de ani?
Să vă spun eu secretul: din cauza VOASTRA!! A TA!! TU ești de vină, draga mea fată!

Cu băieții nu am nici o treabă (e foarte valabil și pentru ei), pentru că ei sunt oricum puțini care să viseze la dragostea adevarată, dar ăia cel puțin sunt hotărâți în această privință, și chiar CRED în ea! Restul sunt oricum destul de jalnici (sau poate au alte priorități, ceea ce probabil e foarte bine).

Mai întai să specific că nu generalizez, nu spun că e vina “fetelor”, ci a acelora care sunt într-un anume fel, e vina unui anume individ la un momentdat! Așa cum reiese în continuare.

De ce e vina ta? Să o iau în ordine.

În primul rând, pentru că nu ai o viziune foarte clară asupra dragostei. Nu știi ce este acea dragoste care poate dura până la adânci bătrâneți. Nu te-ai imaginat probabil niciodată îmbătrânind alături de un anume băiat, tot ce te gândeai era eventual un câmp cu floricele pe care să alergi. Nu știu de ce.

Trebuie să ai o viziune foarte clară despre ce înseamnă pentru tine dragostea. Dacă această viziune include "nu mai visa, nu există dragoste perfectă", atunci ai dreptate! Pentru tine nu există, îmi pare rău să te anunț.

Dacă totuși ți-ai imaginat asta vreodată, în ideea "ahh, ar fi așa frumos să fie așa..." ei bine, continuarea e mai importantă: "dar nu o să am parte niciodată de asta..." sau "AȘA VA FI, pentru că asta vreau și pentru asta voi lupta, și nu voi accepta mai puțin!" , această continuare influențează mult ceea ce se va întâmpla...

Dar tu nu știi prea bine ce vrei (asta vine ca urmare a faptului că nu te cunoști prea bine). Ce vrei când e vorba de dragoste? Nu neaparat ce vrei să aibă băiatul respectiv. Ce vrei când e vorba de dragoste? Cum vrei să fie? Well, îți spun eu cum vrei: să arate bine, să aibă bani etc (acum sunt nițel ironic și extremist, dar oricum pentru foarte multe persoane asta contează cel mai mult).

De fapt, nu îți dorești o dragoste care să dureze, ci una care în primul rând să se simtă bine. Well, că se simte bine, asta nu implică neapărat durată.
Câți visează să iubească toată viața aceeași persoană? Să o iubească pentru că e jumătatea lui, cel mai important și mai frumos lucru posibil? Câți visează încă dinainte să o găsescă, la copii cu acea persoană, la plimbare de mână prin parc la 70 de ani? Pe câți îi face să zâmbească acest gând și să le bată inima mai tare, știind că e exact ceea ce își doresc? Cu siguranță nu pe cei care spun "nu mai visa, nu există așa ceva".

Câți pornesc o relație cu gândul clar că e ceea ce își doresc pentru tot restul vieții? Pentru că, dacă nu pornești cu ideea asta, ai toate șansele ca micuța ta iubire să dureze... 2 ani.

Și totuși... ce înseamnă "jumătatea mea"? Cu siguranță acest lucru e unul subiectiv. Fiecare cu jumătatea lui.
Pentru mine, acest lucru presupune o asemănare enormă între mine și ea la nivelul gândirii, al viziunii asupra vieții, dragostei și lumii, părți de caracter comune, vise comune, nebunie comună și comunicare (aproape) perfectă etc.
În ce proporție pot fi, sau trebuie să fie comune aceste lucruri ca să asigure o bază solidă? Pentru mine, cam 90%. Imposibil? Wow, așa unic sunt? Chiar nu se poate să existe o fată care să semene cu mine atât de mult? Hmmm, poate ar trebui să nu mai visez...

Dacă aceste lucruri nu sunt comune în proporția asta mare, atunci există mari șanse să apară neîncrederea, gelozia, divergențe care să ducă la certuri, probleme de tot felul. Trebuie să poți să te vezi pe tine în celălalt! (lucru care până la urmă duce la citirea gândurilor, ceea ce e minunat).

Nu, nu văd jumătatea plină a paharului. EU imi umplu propriul pahar așa cum vreau eu! Să visezi nu e de ajuns. E nevoie să fii într-un anume fel! Pentru dragostea de care vorbesc eu, trebuie să gândești, să simți, să fii într-un anume fel...

Visător - să nu ai limite.
Hotărât - să știi exact ce vrei.
Puternic - să lupți pentru asta.
Încrezător - să nu te dai batut (când cei din jur râd de tine)
Restul sunt deja detalii...

Toată viața ți-ai dorit să iubești aceeași persoană până la adânci bătrâneți? Posibilitatea unei "relații serioase" nu te-a atras pentru că știai că nu ar fi lucrul ăla imens pe care ți-l doreai? Simți în tine că poți să ai așa ceva și să fie așa cum îți dorești? Poți să lupți pentru asta? Felicitări. Asta vei avea!

Nu, nu ține de noroc. Poate doar felul în care găsești una din acele persoane (pentru că există mai multe jumătăți posibile). Dar restul depinde doar de voi...

Dacă tu ești așa cum spuneam mai sus, și la fel este și celălalt... dacă amândoi vedeți în celălalt viitorul pe care vi l-ați dorit întotdeauna, împlinirea celui mai mare vis al vostru, atunci șansele să fie forever sunt imense (nu 100% de la început, pentru că la început te poți înșela asupra persoanei respective, dar asta ține și de capacitatea de cunoaștere a oamenilor în urma comunicării eficiente, nu a aparențelor).

Și să revin la voi, turma cea mare de oameni... voi care aveți "relații", care aveți "gagic/ă" sau "prieten/ă", voi care ieșiți la "agățat", voi care spuneți că iubiți deși e vorba de atracție sau orice altceva, voi care suferiți și spuneți că nu există dragoste perfectă...

Bucurați-vă de ceea ce aveți, pentru că așa cum vedeți voi lucrurile, nu se poate mai bine. Dar dacă voi nu puteți să ajungeți pe lună, lăsați-l pe Neil Armstrong să o facă!
Toate despărțirile, suferințele, gelozia, neîncrederea, toate apar pentru că NU e vorba de dragostea de care spuneam mai sus...

Știu că totul e subiectiv, și dragostea înseamnă altceva pentru fiecare dintre noi. Atâta timp cât sunteți mulțumiți de ceea ce aveți, ar trebui să fie ok. Dar puteți să pricepeți și voi asta? Că pentru alții se poate mult mai bine?

Cu siguranță mulți nu o vor face, și vor găsi ceva de comentat în textul meu. Foarte bine! Răciți-vă gura cât vreți, asta nu o să vă facă să iubiți aceeași persoană toată viața. Dar nu-i nimic, nu uitați că nici măcar nu vă doriți așa ceva.

Și în timp ce voi vă chinuiți în aceeași relație care nu merge de atâta timp (întrebându-vă de ce), sau care nu vă poate face să strigați în gura mare "TE IUBESC!! "...

În timp ce voi vă aranjați machiajul, părul sau mușchii, expuși eventual dintr-o decapotabilă (de unde se aud manele), în ideea de a atrage atenția, eu continui să fiu un visător amărât, un visător pentru care cel mai important lucru a fost mereu dragostea aceea perfectă, un OM pentru care unele lucruri sunt mai importante decât altele... Un OM care va ajunge acolo prin simplul fapt că este într-un anume fel... Pentru că iubește viața, oamenii, natura, gândăcelul din palmă și cerul, și mai ales... pentru că EA este la fel...

Dragostea nu e un joc, ci un sentiment. Iar dragostea eternă e formată din sentimente create pe o bază fundamentală solidă, construită din asemănări esențiale, comunicare perfectă și dorință imensă de a iubi și de a fi forever.

...

Pe prispa casei din vârful dealului, bătrânul admira munții de parcă nu i-ar mai fi văzut niciodată... Un soare cald îi lumina fața, în timp ce o frunză roșie căzu pe banca de lângă el. Încă o toamnă se apropie...
Ridicându-se agale, bătrânul se îndreptă spre grădina din spatele casei. Râsete de copii umpleau liniștea grădinii, care mai de care mai dornic să se bucure de frumusețea vieții...

Undeva pe iarbă, o băbuță stătea uitându-se la cer... un nor în formă de oiță și altul în formă de Marlin Manson îi mențineau încă zâmbetul pe față... Bătrânul se așeză lângă ea tăcut. După câteva minute de contemplare a infinitului cerului, bătrânul prinse curaj să întrerupă momentul, încă magic, încă încărcat de semnificații, și îi spuse bătrânei: "a fost exact cum știam că va fi... am avut ceea ce mi-am dorit... pentru că ai fost tu... " Bătrâna zâmbi, privind în continuare către cer, și spuse: "încă avem dragule... încă avem..."

Ioan, 20 martie 2007.