Ma intalnesc cu tata la o rascruce si parca-mi vine sa rad si sa plang...S-a stins de mult, dar acum stam fata in fata si-mi tot spune ceva de fasia fertila pe care cususe veninul atator veri. A, da! Uitasem de ea, nu cred s-o fi pierdut, am dat-o mai departe(?) Plange tata si ma cuprinde un fel de frica... Intinde o mana sa-mi puna in palma ceva, ca sa am "de-o-nghetata...". Tremurul narilor il scufunda in tacere si peste o clipa, redus la tarana, incepe sa deseneze gemand, o cale noua... Sa nu mai ratacesc, de maine