Poezia și nonpoezia



Nu putem defini poezia în nici un fel. Ea este doar cea mai simpla cale de a te defini pe tine însuți.
În punctul de maximă înflorire a poeziei, ea era o formă de a-ți transpune cel mai bine sentimentele și era considerat un lucru sensibil, fragil și foarte apreciat. Cei care scriau poezie în acele vremuri se bucurau de mare popularitate și respect și erau declarați eroi naționali. Poezia era principala cale de a înțelege dragostea.
În vremurile noastre, poezia a fost contopită de tot felul de banalități , de un simplu fapt de a te amuza, vorbindu-se despre poezie adevărată doar în batjocură.
Poetul zilelor noastre nu mai e un artist, ci un simplu om care se crede a fi un mare poet. Puțini dintre ei mai simt cu adevărat ceea ce scriu. Lumea apreciază mai mult poeziile care stârnesc râsul și care cel mai adesea sunt lipsite de sens și pline de artificialitate, iar după ce termină de citit exclamă glorios „ Mare poet”. Probabil că orice poet adevărat ar putea scrie un astfel de text în 5 minute, dar el are onoare.
Poate cel mai revoltător lucru este apropierea dintre poezie și pornografie. Aceasta din urmă se bucură de mare popularitate în rândul tinerilor din zilele noastre. De o mare popularitate se bucură și textele pornografice sub formă de poezie care nu face altceva decât de a-i incita pe tineri și de a promova sexul. Dar sunt și texte care se vor a fi serioase dar care au înclinație spre așa ceva. Iar din niște texte „ a la playboy” tinerii noștri cred că pot învăța iubirea de acolo în loc să citească un scriitor care cunoaște mai bine iubirea.
Probabil că un poet precum EMINESCU s-ar întoarce în mormânt la o asemenea batjocură asupra poeziei.
Singurul care poate să îndrepte situația este un nou poet ca EMINESCU, care să dea o lecție poporului român de poezie și de viață.
Eu încă-l aștept pe EMINESCU să ne deștepte neamul, să nu fim pierduți. Numai cu el vom fi mai buni.