Până zilele trecute habar n-aveam că există un student român creștin ortodox. Nici de un student creștin catolic , anglican sau episcopalian habar n-aveam. Credeam că există doar studenți. Ce bine ar fi fost... Totuși, doamnelor și domnilor, nu. Există studentul român creștin ortodox (SROC)!
Prin ce se deosebește domnul/doamna SROC de ceilalți studenți ? El are o religie. Foarte bine. Are o credință. Perfect. Dar el nu și le păstrează pentru sine, nu. El face parte din ASCOR.
De ce trebuie să faci parte dintr-o organizație religioasă, ca student ? Habar-n-am. Nu cred că este cineva care să-ți interzică religia. Nu cred că este cineva care să te persecute. De ce nu poți tu, studentule, să te duci la biserică după orele de studiu, ca orice om normal ? N-am fi noi, n-am fi aici în Carpați dacă am fi normali. Am avut acum câțiva ani o discuție cu foștii mei...din Politehnică. "Măi băieți, aveți nevoie de un dispensar bine utilat, de o sală de spectacole, de o piscină. Nu, noi avem nevoie de o biserică. Doamne ferește, ce să facă un student la disciplinele tehnice cu biserică în incintă ? Trebuie să ne rugăm." Și biserică se făcu. Și condițiile de cazare sunt aceleași. Adică mizerabile. Și serviciul medical e același. Idem. Dar are Politehnica biserică ? Are.
Ce este ASCOR ? Asociația SROC-ilor, firește (scuze pentru prescurtarea hilară dar asta e). Bine, dar nu poate crede fiecare ce vrea ? Se pare că nu. ASCOR trebuie să bată cu pumnul în masă pentru că SROC-ii se simt amenințați. De cine ? Probabil că de vremea de-afară.
Din câte știu, ASCOR este celebră pentru faptul că a dat cu pumnul în masă în anii 90 cerând să fie dați afară din Universitate profesorii neortodocși. Poate că sunt simple bârfe. Poate că nu există o listă de 10-20 de oameni care au fost hărțuiți sistematic, în stil nazist, cu urlete la cursuri.Poate că n-a existat nici un profesor care s-a sinucis. Poate că e totul doar o invenție.Dar de ce ASCOR ? De ce nu o asociație ecumenică, interconfesională ?
Și, de ce ASCOR ? Din sentimentul că e mai simplu să te dai ortodocs decât să pui mâna și să înveți. Din sentimentul că e mai bine să fii afiliat la ceva (să spunem ASCOR,SS, Frății de cruce, etc.) decât să fii într-adevăr student. "Eu nu mai am curaj, îmi mărturisea un distins confrate din lumea literelor bucureștene. Eu nu mai am curaj să-i verific. Vin la examene în cămeșoaie de pânză aspră, cu niște cruci cât toate zilele sub gât și ne râd în față. Nu știu nimic - ei n-au avut timp de învățat, învățătura e deșertăciune, ruga e importantă- dar dacă-i pici te amenință. Și nu se joacă. ". Și uite așa moșim specialiști analfabeți. Dar ortodocși.