Nicole sta dezbracata in fața ferestrei deschise .
Fara haine sau alte accesorii, complet goala.
Senzația de totala libertate ma infioara .
Pielea ta neteda respira aerul proaspat dinspre livada
cu pomi. Lumina e blinda ca intr-un tablou de Vermeer.
Lumina vine de dinauntru.
E timpul sa te imbraci.
Lumina fuge sub bluza ta.
Pereții camerei se contracta și se dilata cu
respirația ta calma.
Imbraci o bluza, eu ți-aș acoperii ochii cu un voal
de matase, poți vedea prin el dar ramai nevazuta, pe cap
iți pun o palarioara de paie, am vazut una la
indienii de linga granița, femeile lor erau
tare frumoase.
Tu plangi cind vezi ceva frumos ?
Eu da. Mi se face pielea de rața și capat un nod in git.
Apoi vine parfumul.
Eziți intre 2-3 sticlute, alegi
una verde cu ulei de menta, simuleaza feromoni de virgina.
Din departarea mea nu simt mirosul tau dar cred ca
il știu, e adus de vint, peste mare.
Albatroșii ametiți de parfum se intorc
din drum spre țarile de unde au plecat .
Ar trebui scoasa o lege impotriva migrației pasarilor.
Ma doare cind pasarile pleaca.
Detest desparțirile. Garile lui Chirico pustii.
Te uiți la ceas din nou. El intirzie .
Mai aranjezi o floare in vaza. Deschizi un nasture
la bluza. De ce nu trece timpul, zici.
Cind sintem copii credem ca timpul e infinit.
Cind creștem spargem clepsidrele ca sa ciștigam timp.
Sa mai avem o clipa. Sa mai respiram o zi.
Sa mai iubim un ceas. Oare de ce il iubești ?
Cafeaua da in foc, miros ars in nari, vinul așteapta in pahare slefuite.
El a venit, se trintește distrat in fotoliu
și zice un scurt
Hi baby...