Pe-un gand, la fel de efemer ca viata, se plange-ncetisor speranta...

Doar pentru o clipa te-ai retras si doar tu stii, daca din veneratie sau doar pura uimire. In sa, ai simtit ca retragerea nu era, de fapt, decat elan, ca veneratia ti se preface in dorinta, ca uimirea devine entuziasm.
Adevarul:ingerul te atrage. Te-a cuprins un reflux de nebunie, impotriva caruia nu poti lupta nici chiar tu. Vointa te impinge in aceeasi directie: spre inger.
Ca sa te apropii, trebuie sa spulberi si ultima ezitare.
Vrei sa-l atingi, sa ai macar o farama din el, o pana, o aripa, o sacnteie din flacara sa minunata...
Poate pentru prima data infaptuiesti ceva din iubire!...