…..sufocata…fiarta….inchisa in coaja si hranita cu praf..buzele intarite cu praf..dintii protejati cu praf...
neputincioasa de a ma lansa in altceva..in alt asternut unde-mi pot ciobi singura viata(sa tin eu sticla)…prinsa intre doua franturi de cozonac(sa tin eu sticla)
si reteta….
Ratiune si glasul inimii.
Carpindu-mi inima cu muzica--balade ieftine-- hirotonisind vorba lui Cioran “Femeia este muzica pierduta in carne”
Citind Varia Mathematica pentru a ma convinge ca ratiune nu si-a stins detot becurile si ca o sa ma fac bine.

Incercand sa gasesc intotdeauna teorema lucrului ce vegeteaza acum in ochii mei
Incerand sa gasesc formula
Sa ma fierb si eu cu ea…sa devin abiotica.
Antibiotic(a)…
Sa devin abulica

Sa nu mai vreau
Sa stiu
Sa nu mai lupt

Sa stiu

Fara lupta.

Sa nu mai dau din mine
Sa inchid tot ce am in coaste--in acea coasta--
Sa nu ma mai frang pentru altii
Cei care descos din mine imi imprumuta hainele(si esenta mea--a mea--)…iar eu le primesc in loc metamorfozate(acelasi embrion care naste din imbracaminte--zei )……acoperite cu mirosul pielii lor…si nu mai sunt eu
Si ma zdruncin
Prea tare.
Si puntea…scara..rulanta..in metrou..pe o parte inima pe o parte ratiune--nu ma sprijina…
Nu le mai am.
Incerc sa ma mint ca le am carpindu-ma.
Dar nu le am.
A ramas conflictul dintre ele.atat.conflictul si incapatanarea de a observa si a gasi formula oricarui lucru care vegeteaza in ochii mei.de a ma refierbe.