Azi, am ucis soarele, nu m-am bucurat de mangaierile lui. El mi-a luat fata in raze , si mi-a spus sa zambesc. Insa, sufletul imi era mancat de durere, si nu mai aveam putere sa-i zambesc.
Am ucis pasarile.....credeam ca linistea totala, abisul, si nu cantecul lor ma va putea ajuta sa descopar intelesurile vietii.
Am ucis orele....am vrut sa opresc timpul in loc, insa tot auzeam ticaitul ceasornicului, si l-am blestemat. Stiam ca fericirea nu tine o vesnicie.
Am ucis o inima...daca nu m-a iubit asa cum am vrut eu, nu inseamna ca nu m-a iubit cu toata fiinta sa.
Mi-am ucis sufletul.....constiinta mi-a dictat sentinta.
Azi...am ucis. N-am stiut sa traiesc. Insa, tu, draga suflete, ce iti vei abate ochii pe cuvintele acestea care vor clocoti sub privirea de foc a ochilor tai, , sa inveti sa traiesti....cu adevarat.
Simte ca traiesti, caci nimic nu e are mai multa importanta decat senzatia ca esti ceva mai mult decat o mana de lut, care tot scrum se va face. Nu- i da inimii odihna.
Priveste in jurul tau- e marea vietii: pleaca si-o infrunta, imbata-ti ochii in contemplarea minunilor ce te asteapta; traieste, mergi oriunde soarta te indreapta, caci fiecare ``stea`` are drumul ei.
Tu, cauta-ti calea ta!