agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-05-08 | [This text should be read in romana] |
Hテ「rtia: soclul memoriei ... orice poezie ar trebui sト テョnceapト cu aceste cuvinte: "O rトノテ「i, rトノテ「i la mine..."
Nu cred neapトビat テョn literaturト テョn "inspiraネ嬖e". Mト face sト mト gテ「ndesc la cineva care aネ冲eaptト sト-i pice o parト mトネトナaネ崙 テョn gurト. Cred mai degrabト テョn テョmprejurトビi ネ冓 poate テョntr-o comunicare mai mult sau mai puネ嬖n bunト cu divinitatea. テ士i place sト mト gテ「ndesc la inspiraネ嬖e ca la un fel de a-ネ嬖 controla respiraネ嬖a, pentru cト acest control al respiraネ嬖ei este legat de controlul fiinネ嫺i ネ冓 al sufletului. La o privire agerト vom observa cト テョn general pasiunile - ura, invidia, dorinネ嫗 disproporネ嬖onatト, gelozia - mai degrabト decテ「t emoネ嬖ile estetice - deregleazト respiraネ嬖a Poezia - un superlativ al senzualitトκ嬖i. O tu, inocenネ崙, senzualitate a senzualitトκ嬖i. Penetrarea florii de cトフre insectト are ceva din actul scrisului: テョnmoi stiloul テョn cトネimarト ネ冓-ネ嬖 scrii viaネ嫗 pe alte petale. Actul scrisului - o posibilト schemト: 1. se テョntinde nトプodul cuvintelor テョn calea ideilor. (Delir fトビト nici un fel de cenzurト, cuvinte テョn devトネmトκ冓e - din care se ネ嫺se plasa pentru prins idei) 2. se scoate ideea din plasト, se vテ「rト テョntr-un borcan ネ冓 se aネ册azト cu atenネ嬖e capacul. Eventual se lipeネ冲e o etichetト de borcan. Dar, atenネ嬖e, eticheta nu trebuie confundatト cu vietatea din borcan. (Singurul neajuns al numelui este acela cト limiteazト. テ始 rest face adevトビate minuni). Actul scrisului - o altト posibilト schemト (scriitorul ca bucトフar) Cuvintele sunt capace care astupト ideile, テョntocmai cum capacul acoperト oala de ciorbト. Unii (scriitorii) preparト テョndelung ideile, apoi le aruncト テョn oalト ネ冓 pun repede capacul deasupra. Alネ嬖i trebuie sト ridice capacul ネ冓 sト mトハテ「nce ciorba. (Din acest punct de vedere coperta unei cトビネ嬖 nu e decテ「t un capac cu balamale). Fiecare cuvテ「nt este un capac pus ideii pe care vrea sト o exprime. De aceea ce intereseazト este redarea ideilor de sub cuvinte, dintre cuvinte, a ideilor presimネ嬖te. Adevトビatul scriitor nu-ネ嬖 pune niciodatト ciorba テョn farfurie. テ始 bucトフトビia lui se intrト pe furiネ ネ冓 se umblト la oale direct. Capacul trebuie ridicat, ideea mirositト, apoi gustatト (se suflト puネ嬖n dacト e nevoie) ネ冓 abea apoi テョnghiネ嬖tト. Scriitorul iubeネ冲e astfel de hoネ嬖. De fapt doar pentru ei trトナeネ冲e. Aネ冲erne-te pe citit ... ca frunza copacului pe oglinda lacului. Toatト lumea te テョntreabト "Ce" ai citit ネ冓 "Cテ「t" ai citit. Nimeni nu mai テョntreabト "De ce" citeネ冲i, pentru cト s-a テョnrトヅトツinat rトピpunsul テョn conネ冲iinネ嫗 colectivト: "Ca sト fiu deネ冲ept!" pentru cト prea puネ嬖ni se intereseazト de cunoaネ冲erea sinelui. Sト citeネ冲i nu pentru a te ridica deasupra celorlalネ嬖, ci pentru Cunoaネ冲ere pur ネ冓 simplu. Pentru Cunoaネ冲erea Sinelui, ネ冓 prin Sine a lumii. Sト vテ「nezi, sト elimini, sト stテ「rpeネ冲i aparenネ嫺le, pテ「nト la anihilarea propriei prezenネ嫺. Sト rトノテ「i numai cu existenネ嫗. Cunoaネ冲ere de sine: reネ嬖nerea mizeriei la sursト ネ冓 dezintegrarea prin combustie internト - produse secundare: lacrimi. Aネ兮 cum テョntr-o camerト locul preferat de adunare a mizeriei sunt colネ孛rile, aネ兮 ネ冓 mizeriile sufletului se strテ「ng pe la cele mai テョntunecate colネ孛ri ale sale. Nu cu mトフura, nu cu aspiratorul se ia mizeria - ci cu cテ「teva picトフuri de acid. Chiar dacト usturト, nu se degradeazト, ba dimpotrivト. Rトノテ「ne alb. Toatト lumea テョntreabト "Ce mai faci?". Nimeni nu テョntreabト "Ce ai mai devenit?" sau "Ce mai eネ冲i?" ネ亙, pentru cト tot veni vorba, tu ce ai devenit? La urma urmei cea mai cinstitト formト de comunicare este scrisul-cititul. Dialogul este adesea o capcanト. Pentru cト テョn dialog direct o privire, un gest, tonul, anturajul, deruteazト. テ始 plus o テョntテ「lnire tete a tete trezeネ冲e instinctul luptei pentru teritoriu, pentru hranト, pentru femelト. テ始 cazul intelectualului lupta pentru a demonstra cト este mai "deネ冲ept" decテ「t celトネalt, instinct care nu テョl desparte prea mult de cercopitec. テ始tr-un dialog tendinネ嫗, chiar ネ冓 subconネ冲ientト de a demonstra celuilalt テョn primul rテ「nd cト eネ冲i mai "deネ冲ept" decテ「t el este exact instinctul cテ「inelui de a-ネ冓 marca teritoriul urinテ「nd テョn diversele lui limite. Asta nu e evoluネ嬖e. Este doar o altト テョnfトκ嬖ネ兮re a aceleiaネ冓 sトネbトフicii. Sト nu uitトノ cト la bomba nuclearト s-a ajuns pentru cト un inginer a vrut sト fie mai deネ冲ept decテ「t altul. テ始 Sistem toネ嬖 se vor cテ「t mai sus. テ始tocmai ca テョn piramidele evreilor din camerele de gazare. Nimeni nu are dreptul sト generalizeze, テョnainte de a se fi generalizat el テョnsuネ冓. (Generalizarea ca pulverizare). Cum ネ冲ii dacト te-ai generalizat? Cテ「nd scrisorile tale de dragoste devin general valabile, cテ「nd テョncepi sト scrii scrisori de dragoste lumii テョntregi; テョntocmai cum fトツeai cu iubita ta adolescentト - テョネ嬖 mai aminteネ冲i de ea? - cea care テョネ嬖 spunea ce frumos scrii, ce frumos scrii, ce frumos ...ce frumoase sunt scrisorile tale de dragoste ... Acum dragostea nu-ネ嬖 mai este dorinネ崙. Mai degrabト o ploaie. Acidト uneori. Foaia pe care ネ嬖-am scris sufletul meu nu e un tablou テョntr-o expoziネ嬖e. Sト strigi "Ce frumos!" e o irosire. Ea trebuie mototolitト bine, bトトatト テョn ochi, digeratト cu lacrimi ネ冓 eliminatト pe gurト: Cuvテ「ntul. Spune Cuvテ「ntul, iubito! Ca sト avem テ始ceputul nostru ... Nimic nu te テョndepトビteazト mai mult de Adevトビ decテ「t dorinネ嫗 de a striga mereu "Ce frumos!" Nu poネ嬖 ajunge la Adevトビ dacト-ネ嬖 propui Frumuseネ嫺a ca ネ嬖ntト. Dar inevitabil treci prin Frumuseネ嫺 dacト ネ嬖nta pe care ネ嬖-ai propus-o e Adevトビul. テ士i imaginez Frumuseネ嫺a ca pe o stratosferト a Adevトビului. La intrarea テョn stratosferト devii incandescent: eネ冲i pe drumul cel bun. Senzaネ嬖a de ardere a aripilor pe care ネ嬖-o dト apropierea de Adevトビ - ai simネ嬖t-o? Adevトビul se テョnveleネ冲e cu Frumuseネ嫺a, dar el テョn sine nu e frumos. Drumul spre Adevトビ este frumos Drumul, doar drumul e frumos. Ceea ce spun acum poate fi frumos, dar faptul cト ceea ce spun este ネ冓 adevトビat, nu e chiar atテ「t de frumos. Soarele este frumos cu razele ネ冓 cトネdura lui. Miezul lui, Adevトビul lui, este infernul テョnsuネ冓. Luna este frumoasト prin raza ei, Adevトビul ei este deネ册rtul. Femeia e frumoasト prin misterul ei, prin mesajul ei, adevトビul ei este sテ「ngele. Nou nトピcutul este frumos, adevトビul lui este condamnarea la moarte. Frumuseネ嫺a nu este decテ「t o compensaネ嬖e pentru cei care au plecat テョn cトブtarea Adevトビului. Pentru cト ei au pierdut totul ネ冓 nu au nici o nトヅejde de izbテ「ndト. Adevトビul nu se admirト. Adevトビul se テョndurト. Mト trec fiori cテ「nd aud "Ce frumos!" テョn faネ嫗 unei opere de artト. Ca ネ冓 cum copilul i-ar spune tatトネui care-ネ冓 scrie testamentul "Ce scris frumos ai tatト!". -Vreau sト fiu poet! -Atunci nu テョncerca sト te vindeci niciodatト de rana celei mai intense iubiri pe care ai trトナt-o, fie cト a durat cテ「teva clipe sau cテ「teva zeci de ani. テ枴ne-ネ嬖 rトハile deschise ネ冓 テョn acelaネ冓 timp trトナeネ冲e - cu rトハile deschise - ネ冓 テョntr-o zi ai sト te trezeネ冲i poet. Pテ「nト atunci continuト munca, chiar dacト nu-i vezi rostul - dacト soarele a intrat テョn nori, asta nu テョnseamnト cト a dispトビut. E un joc. E un joc de cトビネ嬖 テョn care - culmea - ai voie sト-ネ嬖 alegi cトビネ嬖le! E un fel de compensaネ嬖e. ネ亙 sト nu-mi strigi ネ冓 tu "Ce frumos!" cト テョnnebunesc. テ始trebare: Cum mト pot salva de la moarte? Rトピpuns: Singura ネ兮nsト de a scトパa de moarte este sト テョnveネ嬖 sト mori テョnainte de moarte. テ始trebare ajutトフoare: Sト テョnveネ嬖 テョnainte de moarte, sau sト mori テョnainte de moarte? Rトピpuns ajutトフor: Da. O Singurトフate! O, Libertate! 窶彜uperioritatea窶 nu este decテ「t un efect secundar al Cunoaネ冲erii, dupト cum Frumuseネ嫺a nu este decテ「t un efect secundar al cトブtarii Adevトビului. Un reziduu al procesului de cトブtare a Adevトビului. Suntem sclavii propriilor noastre simネ孛ri. Pentru noi, pentru aceastト specie, ce nu se vede, ce nu se aude, miroase, pipトナe - nu existト - iar ce se simte e considerat o slトッiciune, o pトビere, un exces de sensibilitate - テョntocmai cum mトノica "grijulie" テョncearcト sト-ネ冓 facト fiica sト-ネ冓 avorteze dragostea fireascト- ucigテ「ndu-i astfel sufletul pentru totdeauna. (Confuzie grobianト: extrasenzorialul este luat drept iluzie, iar aparenネ嫗 drept lege). ネ亙 テョn timpul トピta savanネ嬖i se dau cu capul de pereネ嬖 テョntrebテ「ndu-se unde e "viaネ嫗" テョn Univers. Sト mori de rテ「s nu alta! Despre ce viaネ崙 vorbim? Asta se テョntテ「mplト cテ「nd gテ「ndeネ冲i strict テョn limitele pe care ネ嬖 le inoculeazト Sistemul: "Astronomie", "Biologie", "Literaturト" etc. Foloseネ冲e-le dar nu le accepta ca limite. Cテ「nd テョネ嬖 gトピeネ冲i propriul tトブ Dumnezeu judecata "de apoi" e テョn fiecare zi. Sigur cト asta nu sunト prea frumos. ネ亙 nici nu este. Toatト lumea vrea sト scape de tristeネ嫺 de parcト ar fi o tumorト. (Adevトビata tumorト a sufletului e テョnsト falsa veselie). Prea repede ne dezbトビトノ de dureri - cテ「nd se ネ冲ie cト orice naネ冲ere, ca de altfel orice act de creaネ嬖e, e precedatト inevitabil de dureri. Sト-ネ嬖 extirpi durerile fトビト sト creezi nimic - te テョngropi de viu. Greネ孛rile, senzaネ嬖a de vomト existト ネ冓 テョn scris ca ネ冓 テョn timpul gestaネ嬖ei. Vomitarea din inimト テョn creier. ネ亙 din creier, prin mテ「nト - pe hテ「rtie. Suferinネ嫗, frトノテ「ntarea nu trebuie eliminate necondiネ嬖onat, ci mutate cu o octavト mai sus. Te doare stomacul de foame? Mai sus 窶 dorinネ嫺le? Mai sus 窶 singurトフatea? Mai sus - prostia lumii? - テョmpinge-ネ嬖 durerea din ce in ce mai sus. Sト te doarト stelele, arsura lor, sト te doarト ideile...ネ冓 テョncト... Sト テョnveネ嬖 managementul ideilor divine sub presiunea ideilor reziduale. Nu "Am iubit-o, fir-ar a dracului de curvト" ci, mai degrabト "Am iubit-o fir-aネ al dracului" ネ冓 atテ「t. A-ネ嬖 condamna propriile sentimente pe motiv cト ele provoacト durere este, mai mult decテ「t o rトピucire a cuネ嬖tului テョn ranト (care, la urma urmei, ar putea avea un efect terapeutic-curativ) - o abandonare a rトハii la voia viermilor - テョncepi sト putrezeネ冲i de viu. Zトパトツeala, incoerenネ嫗 artistului, este zトパトツeala, incoerenネ嫗 テョndrトトostitului. テ始tr-un anumit moment al vieネ嬖i - ネ冓 acest moment trebuie テョntテ「rziat cテ「t mai mult cu putinネ崙 - oamenii considerト cト a sosit momentul "maturizトビii" - テョn general pentru cト nu mai suportト durerile sufleteネ冲i 窶 Atunci, sub fel de fel de pretexte, テョnchid definitiv obloanele sufletului pentru ca lumina viselor sト nu-i mai deranjeze ネ冓 テョネ冓 テョncep viaネ嫗 "maturト". Adicト moartea lentト. Poate cト Dumnezeu ne joacト viaネ嫗 la zaruri - テョn copilトビie - adolescenネ崙 - tinereネ嫺 zarul se rostogoleネ冲e- depinde de suprafaネ崙, de geometria cubului, de forネ嫗 cu care e aruncat, de marginile mesei. Maturitate: oprirea zarului - cu ce faネ崙 te-ai oprit テョn sus ネ冓 care faネ崙 テョネ嬖 este pentru totdeauna astupatト? Ce poネ嬖 テョnvトκ嫗 de la noul nトピcut? Cum se procedeazト? Simplu - Se ia noul nトピcut - se priveネ冲e cu atenネ嬖e テョn ochi ネ冓 se tace - se tace. Toate rトピpunsurile se aflト la noul nトピcut. E bine sト-l priveネ冲i テョn ochi cu atenネ嬖e. Dacト el, chiar テョnainte de primul ネ嬖pトフ, cu un cearceaf aruncat pe umerii umezi, s-ar repezi la masa de scris ネ冓 ar incepe lucrul, am ネ冓 afla rトピpunsurile. Dar, vorba poetului: "n-a fost, n-a fost aネ兮" Dupト naネ冲ere cresc doar abilitトκ嬖le - Cunoaネ冲erea scade. Nu o mai recuperトノ niciodatト (cei mai mulネ嬖 dintre noi). Ceilalネ嬖 - tテ「rziu ネ冓 parネ嬖al. Exemplu: Lao Tse (テョn chineza veche - copilul bトフrテ「n) Suntem trimiネ冓 pe pトノテ「nt cu memoria mai mult sau mai puネ嬖n bine ネ冲earsト. Viaネ嫗 e un efort de memorie. Evoluネ嬖e: Rテ「sul peネ冲ilor trebuie sト fi fost primul peネ冲iネ冩r cu picioruネ册le abea テョnmugurite tテ「rテ「ndu-se pe nisip. Ce hohote, ce bunトプoie ... ce batjocurト. (La mare suntem acasト. Viaネ嫗 ネ冓 mai cu seamト viaネ嫗 celui care scrie, e un efort de memorie). Dacト peネ冲ele a ネ冲iut sト-ネ冓 lepede branhiile pentru a pleca pe drumul spre om - poate cト ネ冓 noi vom ネ冲i sト ne sacrificトノ plトノテ「nii pentru a ne adapta la respiraネ嬖a テョn vid. Eleganネ嫗 gテ「ndurilor se duce テョn eleganネ嫗 gesturilor, niciodatト invers. Iar eleganネ嫗, ce e ea altceva decテ「t eliminarea oricトビui gest inutil? "La テョnceput a fost cuvテ「ntul". Pテ「nト la urmト logoreea asta interminabilト a poeネ嬖lor nu e decテ「t o bテ「jbテ「ialト pelticト テョn cトブtarea Acelui cuvテ「nt. Nu-i aネ兮? Rトッdarea - o voluptate de neテョnlocuit - テョn culturト, ca ネ冓 テョn sex, te duce la orgasme de neテョnchipuit Viaネ嫗 te poartト spre moarte. Moartea - o poartト spre Cunoaネ冲ere Chiar dacト ne apare ca un schelet, copacul テョn iarnト trebuie privit ca o potenネ嬖alト sursト de flori. Nu moartea e de plテ「ns, frumoネ冓i mei sトネbatici, ci viaネ嫗 de rテ「s. Forネ嫗 poetului se mトピoarト テョn capacitatea de absorbネ嬖e a veninului lumii. Se ネ冲ie doar cト antidotul veninului din venin se face. Imi depun cuvintele pe hartie cum peネ冲ele icrele pe fundul marii. Altcineva trebuie sa le fecundeze. "I'm a lover, not a fighter" Am incercat si eu gestul acela cu camasa descheiata al lui Michael Jackson. E o senzatie! Mi-a amintit cトヅerile テョn gol - singurul zbor aerian care ne este permis. ...mテ「na care scrie singurト - are ceva din gesturile lui. テ始crederea melcului: cu ochiul atins, retractat, el este total テョncrezトフor la revenire cト nu va pトκ嬖 nimic, chiar dacト テョntre timp nu vede nimic - bunトバara primejdia posibilト. Spun "mi-a venit mintea la cap". Spunem "テョmi pierd minネ嬖le". Numai テョn clipele de mare tulburare sufleteascト テョnネ嫺legem cト avem テョn noi mai multe fiinネ嫺. Se crede cト cei care au proiectat piramidele, au テョncercat sト redea imaginea razelor de soare coborテ「nd printre nori. テ始tr-adevトビ. Sunt poate un propovaduitor al bunトフトκ嬖i caustice. ネ亙 totuネ冓, pe gテ「nduri mi-e pace. Trecutul ネ冓 viitorul sunt テョntr-un fel mama ネ冓 tatトネ prezentului. ネ亙 doar se spune :"Mater certus, pater incertus". ネ亙 atunci de unde atテ「ta sete pentru post-modernism? Noi trトナm テョn preajma adevトビului, fトビト sト テョl vedem. Cトネcトノ pe el la tot pasul. "Adevトビul existト ネ冓 este scris. El テョネ冓 asteaptト numai cititorii", ne spune Nicetas テョn frumoasa limbト nicetianト. O formulト, o reformulare care sト-l facト inteligibil pentru toネ嬖. Asta trebuie cトブtat テョn literaturト ネ冓 nu "noul" Cトブtトノ adevトビul (cuvテ「ntul) cum orbii noaptea focul pe cテ「mpiile nesfテ「rネ冓te: nu-l gトピesc decテ「t cテ「nd simt arsura. Poate dura milenii. Dar asta nu テョnseamnト cト focul nu existト. "Undele radio care ajung la noi de la stele sunt atテ「t de slabe テョncテ「t dacト s-ar aduna energia tuturor acestora, ea ar fi egalト cu cea a unui fulg de zトパadト care atinge pトノテ「ntul". Gil Tarter, astronom, Discovery. Toatト copilトビia am avut aceastト dilemト: Pトツトネici e cel care pトツトネeネ冲e sau cel care e pトツトネit? Figurina din cトビネ嬖le de joc nu m-a lトノurit. テ始clin acum la "maturitate" sト cred cト adevトビatul Pトツトネici este cel care CREDE cト pトツトネeネ冲e ネ冓 mai ales cel care se pトツトネeネ冲e singur. Nu scriem doar pentru a comunica sau memora - ci テョn primul rテ「nd pentru a fixa cuvテ「ntul テョn zona vizibilului. テ始 privirea unui om stト harta vieネ嬖i lui. Mト テョncトネzeネ冲e identitatea ochilor. Mト uluieネ冲e diversitatea privirilor. De mult o fatト mi-a spus un lucru foarte frumos. Mi-a spus "Eネ冲i dus". Chiar aネ兮: "Dus, dus, dus, pe dealuri テョn sus" Fトビト テョndoialト, nici o テョntrebare esenネ嬖alト nu are rトピpuns. E adevトビat. Numai cト テョntrebトビile, chiar ネ冓 cele esenネ嬖ale, sunt de douト feluri: - cele care deschid un drum (sau chiar mai multe) ネ冓 altele, ca niネ冲e piramide incaネ册 pierdute テョn junglト - dacト pleci de la ele ai sト テョncasezi numai crengi peste ochi, bトネトビii ネ冓 muネ冂トフuri de ネ兮rpe. Fiecare テョntrebare bine pusト e o luminト aprinsト. Abea cテ「nd luminile ajung sト se テョntテ「lneascト, abea atunci cテ「mpul s-a luminat. Dar pテ「nト atunci ... Echilibrul nu se atinge alergテ「nd toatト viaネ嫗 dupト rトピpunsuri ci dupト テョntrebトビile corecte. Ascultト-ネ嬖 sufletul. Sufletul pune テョntrebトビile. Cテ「nd s-a decis sト-ネ冓 redea opera sub formト de dialoguri, nu cred cト Platon a urmトビit sト sublinieze atテ「t rolul dialogului テョn sine, cテ「t mai ales extraordinara forネ崙 de elucidare pe care o are テョntrebarea prin ea テョnsトκ冓 - ca formト de exprimare a esenネ嬖alului uman. Singurul ネ冓 cel mai mare duネ冦an al meu sunt eu テョnsumi. Amin! Menネ嬖unea "o piedicト テョn calea uitトビii" o gトピim numai pe vederi, fotografii ネ冓 alte mトビunネ嬖ネ冰ri. Pentru cト nu existト nici o piedicト テョn calea uitトビii. Arghezi: 窶弋otdeauna ネ冓 mereu a fost aceeaネ冓 situaネ嬖e: toatト vremea am regretat trecutul, am aネ冲eptat viitorul ネ冓 am suportat prezentul窶. Poeネ嬖i spun lucruri trトホnite! |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy