Mi-ai pierdut o lacrimă printre cutele așternutului...
când ai să te oprești din căutare?...
Nu trebuie decât să-ți ridici privirea
și să-ți umezești sărat o durere.

Ai să mă găsești numai pe mine
acolo, jos,
la întâlnirea pământului cu rădăcinile tale.
Încrede-te că voi ști să-ți primesc răsuflarea asupră-mi
fără să mă las înșelată
de zăpada care îți crește pe umeri.

Adu-ți aminte că noaptea
se preface în emoție pură,
arcuită de mâinile noastre
într-o filă de jurnal...