POETUL

Cât de umbriți
Rămân ochii poetului
Atunci când toți sunt fericiți
Nu mai există bietul.

Cât de-nfundați
Ochii poetului
Devin curați
Ca taina pieptului.

Câtă lumină
Văd în fundul beciului,
Dar e străină,
Și nu-nțelege inima poetului.

Cât am călcat în univers...
Un pas un vers, un pas un vers,
Un pas un mort, alt pas alt mort
Ne duce-n spate ca pe-un mort.

Câtă lumină e afară,...
Și cât e de superb să-ți cadă
Nisipul pe ochi, să-ți simți întreg trupul,
Nu va ști nicicând poetul.

25ianuarie,2002.Ch.