agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-06-23 | [This text should be read in romana] |
Preambul
Luatul lumii în cap sau rămasul pe glia strămoÈ™ească sunt opÈ›iuni pe care, fiecare din noi le-a bifat după pofta inimii, odată cu intrarea în normalitate. Eu am ales-o pe prima È™i m-am oprit să-mi trag sufletul la porÈ›ile VeneÈ›iei. Dan Norea a bifat-o pe a doua È™i pescuieÈ™te răsărituri fabuloase în ConstanÈ›a. De câțiva ani, ne tot tragem de limbă cum e acolo, cum e dincolo, ce-am mai auzit, ce-am mai făcut, unde ai dispărut, de ce n-ai dispărut, care, cum È™i pentru ce. AÈ™a s-a născut ideea scoaterii inboxului nostru comun la vedere, cu tot ce avem fiecare prin bătătură: baÈ™buzici, prieteni, vecini, jupâni, colegi, nepoÈ›i, copii, căței, papagali... *** Dane, n-ai să crezi! Astă- noapte l-am visat pe CeauÈ™escu. Stăteam la masă împreună, la un fel de party- praznic cu mese lungi È™i colivă cu bombonele albastre È™i vorbeam. De fapt, mi-e foarte clar că-l întrebam într-una È™i el îmi răspundea foarte politicos dar nu-mi aduc aminte nimic. Și-acu’, că eu am avut tet-a- tet-uri nocturne cu CeauÈ™escu È™i că el arăta foarte È™ic n-ar fi până la urmă aÈ™a de neobiÈ™nuit, ciudățenia s-a lățit de-a stânga, drept în patul conjugal unde, năucită È™i încă adormită îi spun jupânului: - ÃŽh! Știi pe cine am visat? - ÃŽhm? - Pe CeauÈ™escu. - Și eu. - Cum È™i tu? - Și eu. - Mă iei peste picior? dau să mă trezesc la el. - Nu, era aÈ™ezat la o masă de aia lungă de praznic È™i eu eram ospătar... - Ia te uită!!! ÃŽnseamnă că m-ai văzut. - Nu, nu te-am văzut. Serveai È™i tu? - Stăteam de vorbă cu el, la masă. - Păi da, ca de-obicei, unu' cu sapa altu’ cu mapa. - Hmm... înseamnă că tu mi-ai pus sarmalele pe pantaloni. - Nu cred, am plecat după ce-am aÈ™ezat aperitivele. Băgaseră portocale la Buium, acu’ eram la coadă. - Și-ai cumpărat? - Păi dacă m-ai sculat? Mai aveam doi în față... Să scap de sentimentul de vinovăție am dublat porÈ›ia de cafea aÈ™a că acum îmi bâțîie È™i mai rău întrebările pe creier. Ce-o fi vrând să zică visul ăsta? Te pricepi la vise? Bunică-mea zicea că dacă visezi morÈ›i, nu contează că-s a lui tata-mare sau a poporului român trebuie să dai de pomană. Te pomeni că i s-o fi făcut de sarmale! Păi È™i tocmai pe mine m-a găsit? Eu care trăiesc de patru ani în No sarmale’s land. Cred că informatorii tovarășului îs pe alt palier altfel ar fi trebuit să È™tie ce zbatere continuă am eu din cauza sarmalelor. Foi de viță, ioc!- foi de varză, la fel, că au ăștia mai multe sortimente de varză dar toate îs mai tari decât gumarii ceapiÈ™ti ai bunicii mele. Ne-am dus o dată până la Padova la magazinul românesc È™i-am găsit varză murată la borcan. 10 euro borcanul dar cred că nici 100 nu ni s-ar fi părut prea mult. La întoarcere, ne-ar fi fost foarte util dacă È™tergătoarele de parbriz ar fi fost montate în interiorul maÈ™inii, descurcându-ne noi foarte greu cu saliva, mai ales că, pe bancheta din spate, plusau la greu È™i baÈ™buzicii cu mâinile încleÈ™tate pe găletuÈ™a cu smântână. Ne-am apucat de făcut umplutura la doisprezece noaptea È™i la două când să le învelim am început să înjurăm pe două limbi că baÈ™buzicii fosăiau încetiÈ™or în compania lui moÈ™ Ene, deci poliglotismul era permis. ÃŽn ditamai borcanul era o amărâtă de varză si aia tăiată în două, aÈ™a încît fiecare frunză era de mărimea buricului degetului mic. Alea cât buricul degetului mare aveau matematic câte o gaură în mijloc aÈ™a că am mâncat varză călită pe pat de orez afumat È™i el È™i tigaia. Văzând că nu găsesc soluÈ›ii de una singură am sunat-o pe Georgia. Giorgia e un fel de È™tie-tot, găseÈ™te-tot. N-ai casă, n-ai masă, n-ai copii, n-ai muncă, n-ai soÈ›, într-un cuvânt n-ai, Giorgia are . Dacă n-are, face rost. Unguroaică din Ardeal a reusit sa combine cu ingeniozitate trei limbi în una singură, aÈ™a că răspunsurile È›i le traduci după pofta inimii. Cam aÈ™a, fii atent: - Bună, Giorgia! - Ciao, tesoro! Come stai? - Iaca bine, ce să zic? AÈ™ putea sta chiar mai bine, dacă mă socot olecuță. - Che se succede cu tine? - Se succede din ce in ce mai rău, Giorgia. Visez numa’ smântână... - Ma! Asta no va bene, cred că e de scârbă. - Măi, Giorgie, tu acu’ zisei româneÈ™te? De scârbă, adică... - Certo, cara, aÈ™a diceva muma mare, e de scârbă smântâna. - Giorgio, eu nu cred... La mine smântâna e legată de sarmale... sarmale cu smântână...o oală mare de sarmale plutind în smântână... ÃŽn sfârÈ™it simte clipocelile ce-mi zburdă sub limbă. -Tu ai voglia de sarmale È™i smântână? Păi na, că nu –nÈ›elegeam peste tot, cara. Să È™tii că pot să-È›i fac rost de un pătuÈ› per bambino... - Che bambino, soro? - No, nu zbiera, no che gia mi fa male la urechea... nu vrei il bambino??? - Giorgiaaa! Lasă copilul! - Che bene che e mare pecato, no È™tii È™i tu. - Giorgia, draga mea, de unde iau niÈ™te frunze să fac sarmale. - Ioi! Sarmale! Mi-o cucinat mam’Ana când ‘om fost acasă niÈ™te sarmaleee. Una meraviglia, no, bune tare... - Taci, Giorgia, taci. Fă-mi rost de frunze că altfel dezgrop securea războiului româno-ungar. - E război?!? - Nu e, dar ar putea să fie. - Dacă auzi ceva, mi fai sapere subito. - Dacă-mi faci rost de frunze. - De verze trebă? - De verze, de viță, de nuc, de brusture de ce-o fi ... numai să le pot rostogoli să fac È™i eu niÈ™te sarmale. - Păi, e dificile să È™tii... perchè verzele astea capucine nu se îndoaie cum trebă... - Nu se îndoaie drept deloc, am încercat, parcă-s tălpi de gumar. - Cu gumari? Nu te aud că-s la fund în vaporetto È™i dopo mă duc la babă ti chiamo io se trovo frunze sau gumari. După o lună, Giorgia îmi găsise două perechi de gumari mărimea 42. AÈ™a că, m-am suit în tei. De urcat m-am urcat singură. De coborât, am coborât cu pompierii chemaÈ›i de carabinieri, chemaÈ›i de o băbuță care È™i-a închipuit că mă suisem acolo, de fapt, ca să ajung în cireÈ™ul ei aflat pe partea ailaltă de stradă. Evident, eu nu mă gândisem la asta, dar cum nu cugetasem nici să-mi iau telefonul cu mine, până la urmă a trebuit să-i mulÈ›umesc bătrânei că n-au mâncat alÈ›ii sarmale la praznicul meu. Oricum, băbuÈ›a a rămas convinsă că sunt o hoață acrobată, categorie foarte răspândită È™i temută pe aici. O să-È›i povestesc È™i despre asta, altădată. Am aflat ca astăzi au fost moÈ™ii de vară. ÃŽÈ›i dai sema? E clar! CeauÈ™escu voia sarmale de la mine. Ce zici, să-i fac niÈ™te poale-n brâu? |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy