șinele astea te trag din tine
asemenea brațelor mamei
ți-ai culca oboseala în ele

ai urcat
în fața ta un copil
pe trup încep să-i crească degete
o iarbă mișcătoare
te cotrobăiește ca pe-o ladă cu jucării

oameni de pluș zei prăfuiți
iubiri arse singurătăți anotimpuri
lacrimi dantele rochii în floare
casa de turtă dulce portocale
cer împăturit în miros de levănțică
zâmbetul bunicii leagăn de cuvinte
balauri de hârtie fluturi de zăpadă
poze alb negru îngeri colorați
și mâinile mamei înmugurind

tresar
eu cobor la ultima
în centru
care ultima
nu vezi că trenulețul ăsta se-nvârte în cerc