NOTÃ: Citind și recitind poezia eminesciană, am observat că, în versurile sale, Poetul Nepereche își pune și ne pune numeroase întrebări. Cu scopul de a ne reaminti, cât mai des, de Eminescu dar și cu intenții umoristice, am căutat, tot în opera Poetului Național, posibile răspunsuri la aceste întrebări. Cuvintele de legătură (cele care nu sunt în ghilimele) aparțin subsemnatului; în rest, Eminescu întreabă... și tot el răspunde.

- „Spuneți-mi, ce-i dreptatea?”… Ar fi multe de explicat, dar ar putea începe cu… „A fost odată ca-n povești”… și s-ar sfârși așa… „Rămâneți dară cu bine, sânte firi vizionare”.
- „Și de-ntrebați atuncea, vouă ce vă rămâne?”… Doar… „Tot ce-n țările vecine e smintit și stârpitură”… răspunse ministrul, referindu-se la investitorii străini.
- „De-ar fi-n lume numai mâțe - tot poet aș fi?”… Îți pui niște probleme, de numai… „Gândind la tine frunte-acum mă doare”… și ca să-ți răspund totuși, cred că ai fi maimuță, după cum ai recunoscut… „Am urme de maimuțoi”.
- „Ce mai vrei cu-a tale sfaturi”?... Ori te determin să faci cum spun eu, ori te enervez până îți vine… „Să dai foc la pușcărie și la casa de nebuni!”.
- „De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?”... Pentru că îmi oferi puțin, iar eu… „Aș vrea să am pământul și marea-n jumătate”.
- „Unde vei găsi cuvântul/Ce exprimă adevărul?”… În vin parcă e adevărul, dar… „vin n-am mai băut de-o lună”… iar acum, de câteva zile… „garafa pântecoasă doar de sfeșnic mai e bună”.
- „Omule, ce-mi cați pricină?”… Stai liniștit, tocmai doream să-ți propun să ne împăcăm… „Iată vine-un sol de pace c-o năframă-n vârf de băț”.
- „Ce e cugetarea sacră?”… Pentru omul de rând, cugetarea sacră are două priorități de meditație… „Visarea sa - un șnițel, gândirea sa - o bere”.

Va urma!