*un intro derutant suav:
mă iau de mână și mă plimb mă uit și nu cer în schimb mi-e dor cam doare și știu că trece
mi-e frig și rece și cald în așteptare mi-este
...sunt și știu că sunt.


și nu pentru ca să te șochez; nici nu se pune problema acum să oripilez cumva
nu-ți urlu decât ceva mai pe înțelesul tău:
tu! te simți în stare să îmi tai boașele pentru ca să mă ai ca femeie?

scutește-ne pe amândoi de lamentări și răspunde-ți doar la întrebarea:
te poți privi din urmă ca și cum te-ai privi din față?
și poate doar atunci ne putem întâlni față în față la o masă două scaune și un skandenberg mental.
pentru început.

îți întind mâna ia-o și folosește-o întocmai.
nu te feri de ea, e ridicată pentru ca s-o apuci, nu ca să lovească.

dă-mi un deget și-ți înnobilez, la rându-mi, toată mâna.
ține-ți degetul ascuns și mă ofilesc de plictiseală lângă tine.

doare onestitatea, știu, dar este singura onorabilă la o primă și ultimă întâlnire.
de gen.
și ce decurge de aici numai în onestitate respiră.
altfel moare din start.

chiar dacă pare un 'take it or leave it' întotdeauna se va impune de la sine și o remiză.




I rest my case. don't need to see me out!

http://www.youtube.com/watch?v=5AbhYEg-srU


see ya!