Cuvânt înainte

Îmi închipui că noi, oamenii, ne pornim drumul spre CUVÂNT prin simțire mai întâi. Dacă lucrurile sunt în regulă, dacă simțim, ne putem îndrepta echilibrat și spre "însușiri" și "aproprieri" ale sale. Mai apoi vom vedea în ce fel vom "sta" cu "pronunciamentele" lui.

Pe mine nu mă interesează/fascinează istoriile personale, ci CUVÂNTUL și CALOPHILIA - acestui din urmă termen acordu-i conservativ semnificația pozitivă! Evangheliile fiind mai multe, mă simt îndemnat să-mi închid spusele.

Poezia e un fel de după ... “Școala de duminică”. De aceea spun că: am avut “zaruri” bune; că nici ea, nici eu nu ne putem plânge; că am pilotat cu rândul, sau de-a valma ...; că nici ei, nici mie nu ne pare rău.


*
despre surd, orb și văzător

surd sunt
încă nu am limba maternă
s-aud călcatul pământului
oftatul
e scriere
acordurile-mi intră
prin nas armonice
transmit
orbul mângâie
un întreg
re-construit pe dinafară
clar-văzătorul
să spună
cu limba


**
despre apă, cer și pământ

mâna suspendată peste
se scurg în clepsidră imemorial
pași
cerul însângerat
nu putem ști dacă de visele unor canotori
imprudenți
plajele se închid
uneori în visul cine știe cărui destin canonic
suntem pradă
ori
cerul e făcut din valtrapi
continuum de carne
căzând de pe oase
dintr-un singur cuvânt


***
despre cale, aperență și concret

rămâne ca-n tren
să fim atenți pentru că ni se chiar împlinesc
mă gândesc în locul Lui
pe cale de consecință
îmi place șoapta speranțele
nu mă interesează facerea lumii
mitologic și concret sunt interesat să mi se-nchege cât mai puțin
am amintiri cu iubita mea din urmă
sunt ani buni de când se ține de cuvânt
deraiază și acum garniturile una după alta
fără să mă întrebe cineva dacă mi-am uitat geanta
în gară mi se spune “bă” și “mă”
și altfel
în general culeg căpșuni într-o țară


****
despre uimire, mișcare și contemplare

mângâie-mi inima
zboară umbra animalului
vânat te-nsângeră o uimire în alta dispersia timpului împărți obsesia
stările se uită-n ochiul gândului
urmele las-ades la iveală țipătul
lacrimile plâns-aruncătoarei de sevă
nu-nșeală dătătoarea – aceeași – de-o viață-n plus
din exces angoasa devine-o mișcare exotermică
acel/acest lovește adevărul
act cerșeală refuz șabloane-mprăștie strigată-n eroarea-contrasens
fața mirării din sine din albă albă martoră redevine
contemplu labirintul deschis animalul mare
bând timpu’l vântur dintr-o palmă-n alta
’mi mângâie inima cu aștri canini


*****
și alt sonet nefiresc

și în fiecare zi te ascunzi pe după degete
și sună a port ilegal de magie
și cum poți să faci așa ceva
și latri ca un câine
și după mine
și e vraiște
și văd
și frumoasa
și bestia pe deasupra
și cânți la acordeon fără licitație
și ce bine că sunt atâtea clape nuanțatoare
și albele și negrele și răsuflatele și neomologatele
și s-au invitat toți prietenii pentru pierderea asta de timp
și ne amorțești pe toți cu o legendă numai bună de spălat babețica


Notă:
“și alt sonet nefiresc” a fost postat anterior;
cele “patru sonetele false” au fost răsfoite la Cisnădioara.