Mi s-a părut c-aud o mână
care mă cere printre case
s-așez podoaba mea nestinsă
de turnurile tale arse.

și ochii rostogol pe drum
văd tot pământul greu de cum
o mână-ntinsă îmi tot cere
cu-nțelepciune, o tăcere.

dar scumpă e tăcerea toată
și nu se vinde la bucată
așa că mâna mi se pare
tot mai mare și mai mare.

mă uit că turnurile-albite
mi-au uitat de mult visarea
și-acum așteaptă plictisite
nepăsarea și uitarea.