știi
e timpul ăla când încetăm sa fim oameni
suntem culori suntem sunete poate și gusturi
suntem consumatori ne consumăm unul pe celălalt ne consumăm între noi ne uităm apoi la nota de plată ni se pare întotdeauna prea mult
ridicăm sprâncenele

e totul atât de ciudat. eșarfa aia
verde a rămas să-mi acopere doar 5% dintre gânduri
restul sunt așa la vedere dar asta nu-i o problemă ei trec oricum mai departe


câteodată mă revolt.
apoi mi se arată toți ceilalți gheme colorate zgomotoase se rostogolesc în direcții diferite și e ok
mă rostogolesc și eu și din păcate chestia asta o să dureze exagerat de mult