comparații între iubiri
după cum și moartea se compară
cu pământul sfărâmicios
al obrajilor atinși de suferință
un cap înfășurat în sârmă ghimpată

soarta ce o chemi una aleasă cu întrebările
prea puțin spus oferă o speranță răspunsul
tot ea probabil fricoasă gonește la umbră
socoate instinctul altfel recazi din visare





tristețea corset prea strâns
ridica sânii la vedere
o respirație grea parastas mortului din tine
ia și mănâncă și bea

dar când țărâna se aruncă deasupra
iar ușa se-nchide de pâlpâie lumânarea
din tine îți aprinzi o carte
mai sigur să-ți fie lumină la noapte

oprește cuțitul înainte
ca rochia să cadă la podea
trupul ei să îl întinzi cum untul

ridică-i privirea de întreabă
de ce sunt mort femeie
iar chinul tău mi-e groapă