albastru în floare de vânt
a cerului respirație
clopotele îl cheamă la vorbă
sub privirile oamenilor

roata soarelui
urcă apele de sub pământ
pe trunchiuri de copaci
aburi
ca niște ierburi înalte
unduitoare

o candelă aprinsă
în colțul sus al ușii
bunica ta se roagă șoptit
cu ochii pe noi
e duminică iar
în lumea furnicilor de sub prag
e ziua când le împarțim cozonac