Citndu`l pe Culianu, imi realizez propria neputinta. Culianu este o dementa mai veche de-a mea,cu care m-am pricopsit odata ce i-am citit biografia. am mai scris despre el, l-am mai adus in discutie, poate nu suficient de mult incat sa ramana intiparit in memoria voastra, a celor care ma citesc.
Culianu a fost un geniu(exprimare deloc hazardata!). Invatacel al lui Eliade si f apropiat prieten al acestuia, Culianu este unul dintre dizidentii politici romanesti, pusi pe goana de un regim otravit:cel comunist. Ajuns prin Italia, Olanda si FRanta, Culianu si-a dus umila existenta inconjurat de carti, ideologii si credinte pe care nu le regasea la nivelul unei Romanii moarte cultural.CE-i drept, ideile futuriste si vizionare, precum si refuzul de a face parte din Securitate, nu i-au aus prea multi simpatizanti lui Culianu, ale carui opere au fost interzise la nivel de tara.Din Europa, in plina disidenta, Culianu a ajuns in SUA, unde si-a completat si trasat ideologiile, cercetand religiile lumii. Pana in 1991, cand a fost mazilit, pare-se de Securitatea Reformata.Evident, pentru scrierile lui care blamau un sistem ingraditor, ce starpeste spiritualitatea romaneasca.
Ziceam putin mai devreme ca devin constienta de propria neputinta in timp ce il citesc pe Culianu. El are viziunea si detasarea exilatului, pentru care "acolo" a devenit "aici", iar "aici" a devenit "acolo". Mi-am permis jocul asta de cuvinte, porninde la propria lui explicatie, legata de conditia exilatului, cand inauntru devine afara si afara devine inauntru, intr-un schimb halucinant de contexte.
Culianu ataca vehement lipsa acuta a valorilor.Ataca rasturnarea lor si moartea spiritului, lasat in voia unui destin nu intocmai norocos.Evoca cu multa dibacie conditia ingrata a inadaptatului, care nu vorbeste pentru mase, ci vorbeste pentru initiati.Ori a vorbi pentru initiati este cumplit de greu. Trebuie sa iti criptezi mesajul astfel incat el sa fie receptat de cei care stii ca il vor intelege.Nu sunt multi,dar asa putini cum sunt, ei sunt cei care iti redau sentimentul de solidaritate sociala si culturala. Chiar si a valorilor. De restul, primesti intrebari si lamuriri din partea celor care nu detin instrumentele potrivite, dar parca nici nu li s-ar potrivi daca le-ar avea la indemana. Stii ca si ei inteleg, stii ca si ei rationeaza, dar cumva se instaleaza interpretarea eronata a lui Eco si semnele incep sa o ia razna.
Culianu vorbeste de realitati pe care ochii unora refuza sa le vada, din prea multa obisnuinta sau din ignoranta.Asta vine din senzatia de profunda multumire si satisfactie mediocra a unui popor obisnuit sa i se puna bocancul pe gura.Ori, din nou, sunt cei putini care se razvratesc, declarandu-se impotriva dominantei, urland cat ii tin plamanii ca generalitatea aplicata aplicata particular nu inseamna solutionare.Sunt putini, dar refuza sa fie uniformizati, sa fie inghititi de haul social al copiilor xerox.
Incep sa dibuiesc ce declanseaza exact comportamentul anti-ideologii dominante la mine si incep sa gasesc/vad raspunsurile in jurul meu, aplicate pe un discurs ermetic pentru multi.Nu sunt initiata in tainele culiene, nici macar nu stralucesc a spiritualitate.Dar imi dezvolt ratiunea in ritm alert si invat sa o folosesc, pentru a nu cadea in pacatele impotriva spiritului.
Nu incetez, totusi, a ma simti un Culianu in universul pe care singura mi-l construiesc, unul din miile de universuri paralele, alcatuite din permutari finite.Un Culianu care urla din toti rarunchii, un Culianu care e admirat si invidiat deopotriva, un Culianu care naste monstri si ilumineaza minti. Ramane sa ating detasarea.Iar asta cere munca.