O clipă



O clipă de ne uitat, mereu
îmi tulbură privirea,degeaba
mai privesc în trecut,degeaba lacrmile îmi cad
șiroaie pe obrajii,nu îmi dau seama nici acum
dacă ceea ce am iubit a fost real sau un basm
sunt clipe când sunt în acel basm și nu știu ce să fac, să rămân acolo,că mă simt bine, nu-i decât fericire acolo sau
să iau totul de acolo și să mă întorc la realiate
să alerg și să zbier la cât de fericit sunt lângă ea.
Degeaba am iubit,degeaba am plâns să fiu mereu
lângă acel suflet de copil pe care l-am cunoscut,
căci acum îmi dau seama că acel suflet de îngeraș
în care credeam nu era de fapt decât un diavol cu sânge negru care își bătea joc de mine,
nu îmi vine să cred ce suflet hain am putut să iubesc
în cei șase ani petrecuți împreună,oare am fost întreg la minte când am visat la acest vis,de a ne iubi până când moartea ne va despărțisau cred că fără să vreau eu am devenit pt copila care cândva plângea la pieptul meu și îmi spunea că nu poate trăi fără mine, cel mai mare dușman.
O clipă stau și aș vrea să întorc timpul și să nu o mai cunosc, să nu mai plâng pentru ea, să nu-i mai mângâi gurița și să nu îi o mai sărut, că să nu îmi mai provoace atât dure,
mă distruge trecutul , mă distrug clipele când îmi amintesc de ea. O clipă dacă nu ai fi apărut în viață mea nu aș fi suferit.