agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-04-08 | [This text should be read in romana] |
Tatiana Stepa :”Dar vă las și bucuria/ și tot cerul meu de stele /vă las singura avere /vă las cântecele mele”
Dacă mentalitatea lumii în care trăim nu s-ar rezuma doar la lucruri mediocre ,atunci cu toții am fi mult mai aproape de Perfectiunea Divinului,atunci am simți că toate lucrurile ar avea un sens dincolo de efemeritate,și prin urmare am percepe altfel viața,ne-am raporta la cu totul alte valori,L-am cauta mai mult pe Dumnezeu,am simți că trăim cu adevărat,am conștientiza mult mai mult sensul existenței,și am participa la Binele Universal,la normalitate,la zămbet.Dar așa,dacă oamenii întorc spatele sau nu se opresc din maratonul cotidian să acorde timp și emoție clipelor ,să caute ce e mai bun pentru sufletul și pașii lor,ordinea universului se strică,și nedreptatea devine covărșitoare,când nu mai are cine să-ți asculte plânsul. „ȘI TOTUȘI VINE TOAMNA..”. De-a lungul vieții,am învățat nu doar speranța,ci și revolta,plânsul,neînțelegerea mea și a celorlalți,depărtarile...Mi-am creat visuri pe care să le urmez,dorințe...și uite așa ,am ajuns să am univesul meu.Nu imi imaginez viața fără artă și fără idealuri.De aceea mă apropii de tot ceea ce respiră eternitate,fie cântec,fie cer,copac,anotimp,sau credință.Pentru mine,cântecele Tatianei Stepa,au însemnat,și înseamnă un strigăt de disperare și resemnare în același timp,speranță și lumină,dorință de adevar și pași obosiți ce-și caută odihna...Când m-am aflat în fața sicriului său,am simțit nedreptatea ,și totodată perfecțiunea „Marii Treceri”.Nu mai era zâmbet,nu mai era chip,doar lumanări,o icoană,și flori...apoi chipuri,alte chipuri,dar nu și al ei.Ea nu mai era decât în cântecele și în amintirea celor ce au apucat să ii simtă măcar pentru o clipă căldura,o strângere de mână,o privire,o vorbă,un gând...Imi amintesc ,cum la Mizil ,la „Serbarile Tomanei”,Tatiana Stepa a venit și a cîntat pe scena amplasata în piața orașului nostru,cum împreună cu Cenaclul „Agata Grigorescu Bacovia”am fredonat aproape toate melodiile sale în acea seară,cum după spectacol am fost lângă dumneaei și „am stresat-o”cu făcutul pozelor și autografe...Þin mine că și la spectacolul de la Teatrul Toma Caragiu din Ploiesti am vorbit cu dumeaei,iar Anca are și un autograf pe tricou,ne plăcea melodia „Copaci fără padure”,iar Domnul Primr avea de fiecare dată în microbuzul cu care noi,cenaclul mai plecam uneori,cd –uri cu muzica folk,printre care și melodiile Tatianei Stepa,mai tărziu,am început și noi să aducem tot mai multe melodii folk,atât ale Tatianei Stepa,cât și ale lui Nicu Alifantis,cd-urile cenaclului Flacăra,și lista poate continua.Două dintre ultimele sale melodii au fost compuse în drum spre Mizil... „ȘI TOTUȘI EXISTÃ IUBIRE,SI TOTUSI EXISTÃ BLESTEM...” Inmormântarea a fost în ziua de 10 august,i-am dus trandafiri albi... la mânăstire nu era multă lume cunoscută,imi imaginam că am să văd mai mulți dintre colegii săi de scenă,Ducu -Bertzi fuma dintr-o tigare,câțiva călugări stăteau prin curtea mânăstirii,apoi copaci,verde și liniște,prea multă liniște pentru București.Apoi sicriul a fost dus la Cimitirul Bellu,haosul sirenelor,trafic aglomerat....ALEEA ARTISTILOR,ALEEA SCRIITORILOR...e ultimul drum al Tatianei..Apoi niște voci,”:Nu aveți voie să filmți,”zgomotul de pământ răscolit ,cântecul oamenilor de lângă mormânt :,au cântat „Copaci fără pădure...”Era Luni,imi amintesc ,că la ieșirea din Cimitir ,la noi în microbuz tocmai rula melodia cântată de ea:”Duminica de ieri” Se-mbracă-n demnitate amărăciunea/Duminica de ieri si-a scos coroana/Săruturile tac, zi tristă lunea/Ramas bun ochi, rămas bun targ/Rămane rana.Această coincidență,nu poate fi decât împlinirea unui destin,un destin fie el dureros,dar cu multă lumină și adevăr.La mormântul său se află un copac uscat,trist,a fost cândva impunător,dar acum s- a sfârșit .Tot sub acelasi cer se odihneau și Eminescu,Nichita Stănescu,Sadoveanu,Caragiale,Zaharia Stancu,și mulți alții care prin zbaterea lor au contribuit la Spiritul acestui neam,la cultura noastră,și la lumina pașilor noștrii Carmen Mădălina Zafiu August 2009-avis- ZAFIU CARMEN MADALINA-MIZIL |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy