… când încerc să scriu cu sufletul. voi scrie cu picioarele și ce-mi vine în minte. am văzut că se poartă pantofi plusați, frânturi dintr-un vârf de peniță modernă, sicrie, coțofene și masculii lor.
- sărut - mâna coane cuvânt. te voi lua la smotocit și te voi pune claie peste grămadă în cutia poștală găsită la întâmplare pe o stradă cu pilangii, la buticul din colțul gurii, ca să nu zic de la botul calului.
- salutare și noroc, răspunde un șmecher din gașca de cartier.
mă dau de ceasul morții să mă concentrez ce să cer de băut. mă uit chiorâș către căruțașul din Romlux și mă bat cu mâna pe burtă. bravo,băiete! ai pus-o de mămăligă. se încruntă la mine, unul din cartier, ce are motor de tăiat lemne.
- auzi, vrei un coșciug de stejar, brad sau pefele…
- de ce, trăiți-ar familia?
- „să mor în chinuri” de nu te fac!
și m-am făcut că plouă. cum? am turnat juma din paharul cu băutură pe lângă buza de jos. și m-am udat… tot.
am dat fuga la redacție și am citit câteva texte recomandate și din cauza băuturii vărsate pe partea bărbătească am făcut o constatare. cretin mai sunt…
mi-am așezat tastatura și mi-am schimbat pantalonii cu unii mai jegosi decât ai celor din cartierul tăietorilor de scândură pentru sicrie.
am palmat o țigară și am răsturnat pe gâtlej o cană de… ness. deja vedeam steluțe verzi și am constatat că pot să mănânc și semințe, să scuip cojile pe trotuarul ce-l va mătura angajatul de la primărie, că pot să scriu nimic cu înțeles, așa ca să nu adorm și poate că, tot așa, cineva va găsi mare scofală în fărâmițele, firimiturile, fracțiunile, în tot ce începe cu f…