din cântecul vieții
ce-ai scris aia rămâne
după ce-ai trecut poarta
nu se mai poate schimba nici o notă
nimic improvizat și nimic la voia întâmplării


știu că nu te mulțumește răspunsul meu
când eram mai tânăr mă prindea noaptea pe drumuri
așa am făcut când mi-am luat la revedere de la Puiu
știi ce dandana a ieșit în gara de nord
de l-au bătut cu bulanele
prin saci de nisip
spărgându-l
interior
în care suma unghiurilor
este mai mare de două unghiuri drepte



un om liber este acela care-și are clipele fericirii-n cămașa Lui salutări tuturor nu mai știu nimic de gemenii mei geamăna mică mi-a scris mai des ultima oară mi-a spus despre fiesta castanelor când lui bruno i s-a întâmplat tragedia aceea mă grăbesc iar din alergarea de ieri mai am să fulguiesc ochiul de cer așa eram cândva plin de prieteni plin de îngeri amestecați toți la un loc îi găseam la mine acolo pe dig nici n-am avut vreme să-ți arăt și nici să-ți spun totul a fost așa de puțin și atât de scurt acum mă culc un pic să-mi fac rost de-o insomnie cu iz de liliac și de iasomie în mirosul ăsta de pipă și verniuri de file îngălbenite și rafturi încovoiate ori răsturnate ca acolo-n culoarul spre cabine să-mi spui cum se văd astea toate așa răsturnate-ntr-un pumn de cuvinte și șoapte arcul pendulului scârțâie ora prima bătaie așteaptă-n contrapunct și-au dat drumul sferturile-n tonuri grave apoi s-au lungit și ele-n două sau trei bătăi cât de curând ai să vezi și tu




deocamdată în memoria mea anna sparge cana este o vibrație de cântec
cu două focare te rog nu-ți face griji fiecare cu Tympul lui țărmu acesta al meu este în vecinătatea Infinitului știu aici se ajunge mai greu dar nu imposibil am ales această cale de libertate cu riscul tuturor antipatiilor când eram tânăr îmi plăcea să fiu frumos și iubit când am scăpat de vanitatea asta calului meu i-au crescut aripi și-n frunte un corn așa că-n ordinul călăreților de inorog ai și tu un frate



o iau ușor ca de la început
ca atunci când ai sta să-ți aduci aminte
dintr-o dată nu poți vedea totul decât urcând muntele
nu-i nevoie să-ți fie clare toate de la prima citire
important este să știi că oglinzile Athenei
sunt un coif și-un scut



salută-le pe Jaqueline și madame Destine
pe undeva semințele mele au înflorit și-au rodit și ele
florile polenizate cu praf de stele în coordonatele triunghiului sferic



când mi-ai scris că vin anna și soțul ei
nici nu mi-am dat seama de cine vrei să-mi spui














Constanța, 17 octombrie, 2010
(tocmai de aceea am antidatat)