„Nu există cărți proaste! Pentru fiecare carte există cel puțin un cumpărător...”

Librăria
Joi s-a deschis Târgul de carte - Gaudeamus, s-au așa cum îi mai spun eu... Cea mai mare librărie! Din păcate o librărie ce nu funcționează decât 5 zile din luna noiembrie a fiecărui an. Am ajuns să-i spun „Cea mai mare librărie” deoarece în cadrul acestui târg poți găsi și cărți editate cu mulți ani în urmă, cărți pe care în nicio librărie clasică nu le vei mai găsi, deși poate ți le-ai dori. Într-o goană nebună după „noutăți”, datorită spațiului din ce în ce mai redus al librăriilor pe motive economice, nimeni nu mai expune cărți mai „vechi” de 2 ani, decât dacă este un titlu ce are o vânzare constantă, ori de cartea face obiectul unui studiu la școală sau facultate. Este și normal acest fapt, dacă este să luăm în calcul că numărul editurilor a crescut de la an la an, și de la momentul 0 reprezentat de apariția Editurii Humanitas ori Nemira a ajuns în zilele noastre la peste 5.000. Datorită acestor fapte, s-a ajuns ca târgurile de carte să nu mai fie doar un loc de întâlnire dintre editori și cititori pe de o parte, sau între editori și distribuitori precum la târgurile de profil din afara țării, un loc unde să fie grupate toate editurile, să-și expună oferta editorială și să se vadă tendințele pieții de carte, să se încheie contracte de editare sau de distribuție. De la an la an, târgul de carte, a devenit un spațiu cu valoare de vânzare tot mai mare, deoarece se știe faptul că târgul este singurul loc unde pe durata a 4 sau 5 zile poți face vânzare directă nemaiexitând nici un fel de interpuși între editor și cumpărător, iar cumpărătorul are posibilitatea de a achiziționa direct cărți de la edituri, beneficiind și de o reducere oferită de aceștia, de a găsi cărți editate cu mult timp în urmă la un preț de multe ori derizoriu.

Decăderea
Dacă stăm și analizăm situația spațiilor de librărie din țară, vom constata că în ultimii 15 ani au dispărut o bună parte a acestora, domeniul cultural fiind cel mai afectat, românul tot mai sărăcit lăsând pe un plan secund achiziția unei cărți. Astfel, de pe harta distribuției de carte, din punct de vedere al Centrelor de Librării, ce erau deținătoarele librăriilor de stat, practic au dispărut județe ca Teleorman, Călărași, Satu Mare, Gorj, Galați, Ialomița..., Centrele de librării fiind închise după „Marea privatizare” pe motiv de neperformanță, sau ca urmare a schimbării destinației spașiilor urmare a subînchirierii acestora. Pe ici-colo a mai apărut timid câte o librărie sau două particulare, dar... în cele mai multe cazuri a fost vorba de deschideri în orașele reședință de județ.

Tăvălugul
În sarabanda creșterii chiriilor, a impozitelor, taxelor, a nevoilor de investiții pentru librării, librarii au fost nevoiți să ceară editorilor un rabat din ce în ce mai mare, ajungând în zilele de astăzi și la 50%. Asta... chiar și în cazul unei plăți cu plata „pe măsura vânzării”, cu drept de retur total, caz în care editorul ajunge să-și recupereze banii după mai bine de 60 zile de la inventarierea rețelei. Creșterea rabatului oferit distribuitorilor de la o medie de 20-25% în urmă cu 15 ani, la 40-45% în zilele actuale, la care s-a adăugat și micșorarea numărului de exemplare tipărite pe fondul scăderii dramatice a spațiilor de expunere, precum și a numărului de cumpărători, s-a reflectat exponențial în prețul la raft al cărților. Un rabat mărit la distribuitori, la care s-a adăugat rata de recuperare a banilor pe cărțile vândute tot mai lungă, creșterea cheltuielilor de distribuție, a cheltuielilor cu personalul, a cheltuielilor cu tipografia (știut fiind faptul că o carte tipărită într-un tiraj mai mic are un cost de tipografie mai mare decât dacă aceeași carte este tipărită într-un tiraj mai mare), s-a reflectat în prețul cărții, ajungând ca acesta să fie tot mai mare. Dacă în perioada de pionierat ale apariției primelor edituri particulare, vorbind aici de anii 1991-1995, tirajele erau de până la 30.000 ex., s-a ajuns ca acum mare parte din titlurile nou apărute să nu fie tipărite în mai mult de 2.000 ex., ceea ce a condus la nivelul prețurilor existente în aceasta piață în zilele de astăzi.

Trusturile de presă
Odată cu intrarea pe piața de carte a trusturilor mari de presă, și când spun asta mă refer la Adevărul și Jurnalul Național, a fost și momentul apariției cărților cu un preț mult mai accesibil pentru populație, căci una este să cumperi o carte la 7 sau maxim 12 lei, și alta este să cumperi o carte la 25 sau 35 lei. Una este să fii pasionat de citit dar din lipsa timpului să nu mai intri într-o librărie, și alta este să-ți găsești cartea mult dorită la orice chioșc de ziare. Datorită utilizării rețelei de presă existentă inclusiv în cătunele demult „uitate de lume”, datorită unui program editorial foarte bine pregătit și nu în ultimul rând datorită unui editării într-un tiraj foarte mare, cărtile editate de aceștia au ajuns să fie achiziționate de foarte mulți cititori. Însă... în cadrul târgurilor de carte, politica lor de vânzare nu este raliată la reducerile celorlalte edituri, la standurile lor neexistând reduceri precum cele ale competitorilor.
E-Reader sau cartea viitorului
Odată cu apariția tehnologiei E-Reader sau biblioteca viitorului, la cinci secole de la apariția tiparului lui Gutemberg, cărțile dorite vor achiziționate și în format electronic, eliberând astfel pereții din casă necesari depozitării cărților. Prețul de achiziție al unei cărți în format digital este cu până la 70% mai mic decât în cazul tiparului clasic pe suport hârtie, datorită eliminării costului de tipar, de depozitare sau a celui de distribuție, în plus cartea este accesibilă la un click distanță. Pe un astfel de dispozitiv ce nu câtărește mai mult de 250 de grame, pot fi stocate cu ușurință peste 3.500 volume de carte iar printr-un card extern putând fi dusă „biblioteca la purtător” la peste 10.000 de volume, pot fi „transportate” fără nici un fel de probleme, în acest fel având la purtător în orice moment, în autobuz, tren sau metrou, în vacanță sau în delegație, lectura dorită.

EU... Cititorul
În calitate de cititor, am rămas încă fidel cărții tipărite. Iubesc lumea cărții, iubesc cartea tipărită. Nimic nu se poate compara cu plăcerea „descoperirii” unei cărți, de la pipăitul acesteia, mirosul de hârtie, foșnetul paginilor. Îmi place să iau o carte în mâini și să o întorc pe toate fețele. Îmi place să văd o concepție grafică bună, un titlu incitant, o carte bine legată, un tipar de calitate. Pentru mine cartea este mai mult decât un produs sau obiect, pentru mine cartea înseamnă... hrană. Hrană spirituală! Așa cum pentru ați hrăni trupul trebuie să ai grijă să mănânci, la fel și pentru suflet îți este necesară „hrana spirituală”... Sunt nelipsit de la târgurile de carte, imi place să mă plimb printre standuri, să mă opresc atunci cănd ceva-mi „sare-n ochi”, îmi place să văd evoluția pieței de carte, îmi place să văd ce a mai apărut nou între timp, îmi place să văd forfota oamenilor la târg, și-mi place să mă opresc la câte-un stand unde mai găsesc câte-un cunoscut să mai schimb câte o vorbă sau două cu el.
Citește și astăzi o carte. Este o investiție în viitorul tău.