...am ajuns sa ne fie teama de oamenii pe care ii indragim... ne e teama pentru ca nu mai vrem sa mai plutim printre bataile inimii ca printre scanduri desfacute... inca nu stim sa plangem... inca nu am invatat sa imblanzim sarpele din lacrima noastra... trenul pe care il asteptam are nevoie de oglinzi ca sa se poata misca in inima noastra... statia in care asteptam este doar o oglinda pusa sub un unghi ce pare ca o palma pusa peste gura... nu putem tipa, asteptam doar... si asteptarea devine o singuratate in stare de imponderabilitate...