Ce mă sfătuiți?
S-a discutat enorm pe tema „drepturilor angajaților” și „drepturilor angajatorilor”. S-a teoretizat masiv pe toate posturile TV, uitându-se un lucru esențial: dacă nu există ANGAJATOR nu există nici ANGAJAT. Întâmplare:
Am dat un anunț în care spuneam că am nevoie de doi angajați pentru „Grădina lui Dăncuș” din Târgoviște, indiferent de sex, vârstă, religie, orientare politică etc. – deci un concurs omenesc, normal, așa cum face și STATUL când își angajează oamenii (când votăm). Probabil că a fost cel mai flexibil anunț din ultimii ani (pentru că nu am cerut studii, recomandări, vechime în muncă, experiență în domeniu etc.).
Am primit (până acum) 48 de telefoane în care eram interpelat invariabil: „Ce salariu primesc?”, iar la răspunsul meu că ofer salariul minim pe economie și un bonus de 1% din vânzări mi se spunea scurt: „Aaaa, păi fără 500 de euro garantați (sau 300 euro – după caz), nu mă angajez!”.
Mă tot gândeam, după fiecare telefon: ce Doamne iartă-mă face un angajat timp de 8 ore pentru 500 euro?, că doar nu vând arme sau droguri! Acum mă gândesc doar cum să trimit GUVERNULUI o scrisoare de felicitare (adică, cum s-o formulez) pentru că, iată, în România nu mai există CRIZÃ! În momentul în care nu mai vrei să muncești pe bani mai puțini, înseamnă că trăiești bine din șomaj ori din ajutoare sociale. Ori ai alte mijloace de trai decât cele obișnuite pe la noi.
Neavând ce face, ca tot maramureșeanul muncitor, mi-am adus familia să mă ajute, dar ce pot face cu doi pensionari și fata noastră de 17 ani? Plus că mă voi trezi cu Inspectoratul Muncii pe cap care, în poziție guvernamentală de „drepți”, mă va acuza că am muncitori „la negru”. Ce mă sfătuiți?

Vă rog să mă expulzați
Ah, și acum, că tot m-am apucat de scris, știu deja cum să felicit GUVERNUL:
„Mult stimate și iubite Guvern,
Subsemnatul Ștefan Doru Dăncuș vă rog să măriți TVA-ul de la 24% la peste 50%, să ridicați salariile minime la 700 euro pe lună, C.A.S-urile la 80%, impozitul pe profitul firmelor la 80% - aceasta într-o primă etapă (pentru a doua, sunt sigur că aveți consilieri care vă vor sprijini în această umană întreprindere).
Constat cu tristețe că în România, pensionarii dispun de venituri ilicite (impozabile și neimpozabile) și stau la cozi la medicamente subvenționate doar pentru a ne scoate ochii nouă, „oamenii muncii”. De asemenea, învățământul are buget îndestulător, însă diverși indivizi cu pretenții intelectuale cârtesc pe la colțuri – cum ar fi mass media occidentală. Să nu mai zicem de medici, care au tot ce le trebuie și tot mai vor (de exemplu, un rezident are 350 lei pe lună!); sau de ofițerii superiori din armată, care strigă mereu că ați vândut țara!
Vă rog, deci, în calitate de scriitor român și „patron veros”, să-mi interziceți orice activitate pe teritoriul țării mele și să mă expulzați cu primul avion într-o țară în care să muncesc până la moarte pentru „șomaj, asistență socială, țigani români și alte minorități conlocuitoare, parlamentari, deputați, lideri sindicali, ambasadori, consuli, europarlamentari etc.” (în micimea mea, nu cunosc pe toți străluminații ce au grijă să o ducem bine).
De asemenea, vă rog să nu mă trimiteți la Mina Motru cum a făcut Ceaușescu, pentru că nu mai vreau să se termine cu arestul de la Târgoviște, Oradea și pușcăria de la Baia Mare.
În consecință, mult iubite și stimate Guvern, te rog să oprești timpul pentru mine în clipa asta ca aceste rânduri să nu circule pe site-uri.
Cu încredințarea că mă veți auzi,
Ștefan Doru Dăncuș

PS: Am așteptat 24 de ore dar Guvernul n-a auzit. Deci – uite-așa!
Același Ștefan Doru Dăncuș