1. Un gen de băieți de băieți a ajuns să semene cu alt gen, de fete de fete. „Niște țărani”. Măcar de s-ar fi născut la țară!
2. Bădărănia e la ea acasă în mijloacele de transport și de transpirat prin București… Câte mijlocuri alăturate, atâtea capete înfierbântate.
3. Dar și la cărunteți, mai ales dacă și-au cănit simțurile tactile și pilit… limba cu tărie botezată feminin, unii bărbați se leagă de ceea ce ochii văd și inima le cere. Prin autobuzele mai mult staționare decât în mișcare de urmărit adevărate scenete, în care nesimțiții fustangii sunt puși cu botul pe labe de femei glumețe, ofensate mai mult de-acel damf prea apropiat decât de intenția admiratorului neașteptat.
4. Logica singurei noastre metropole e ca rațiunile normalității vieții să fie pe rând amputate: s-a ajuns ca frate-miu și cumnată-mea să plătească direct, din propriul buzunar, impozitele care reveneau până acum șefilor. Statul e de acord cu aceasta, pentru că el e prin excelență un Vameș, dar nu un Zaheu. Duzi au mai rămas în Berceni, însă-i urcă foarte rari Zaheii. Ei devin pe zi ce trece incubatoare pentru omizi, ouă, larve minuscule de viitori fluturi. La prima pală de vânt ele ajung odată cu ploșnițele verzi, iubitoare și ele de frunze, pe rufele puse pe sârmă și chiar dincoace, peste geamurile deschise, fără plasă.
5. Lumea actuală, de câțiva ani, are o deschidere în tenebre și o ușă închisă de lumina în adevăr. Fiecare să chibzuiască bine dacă vrea să nu-l prindă curentul! Înainte era invers, tenebrele erau aproape blocate, iar lumina în adevăr se revărsa, drept în casele și inimile celor care o voiau, pe când timpul prezent ne-o prezintă ca nostalgie a comuniunii de ieri. De la revărsare la nostalgie secarea albiei cu lumină e aproape totală.
6. Dacă galeria de la Cupa Davis ar fi alcătuită din huliganii stadioanelor de fotbal, atunci rachetele jucătorilor s-ar sparge drept în capetele birjarilor, nu numai la simplu, ci și la dublu, ca să vadă stele verzi în tribună. S-ar întrerupe ostilitățile la primul dans din buric sau la bătutul tobei lui Borcea. Iar apoi la fiecare dezicere zgomotoasă a lui Becali de club, antrenori români și jucători. Noroc de Iancu, pentru c-a ieșit din triumvirat. Borcea, Becali, Coposu, Iancu – un BBC care dacă s-ar întâlni cu toții la un dublu, s-ar putea să vină potopul! Numai să nu-și crape întâi capetele de zgură sau în rachete… verbale.
7. Recunoașterea are dublu sens: dacă ai plecat în recunoaștere, înseamnă că trebuie să urmezi constant drumul drept, însă dacă recunoști numai abaterea de la acesta, poți să te mai dezici și altădată…
8. Dorința unui prosper vânzător e indiferența, nu deferența față de clienții obișnuiți. De aceea cuvântul vinderii a căpătat conotații peiorative. Dacă am fi vândut echilibrat ceea ce am produs în istoria modernă am fi scăpat de datorii și față de stat. Însă noi nu ne vindem. Ne cumpărăm ieftin. Ne punem prețuri prohibitive mărfii care e în afara noastră, a intereselor din propriile cămări.
9. Lucrează măcar o zi în două ture și vei vedea cum încruntarea frunții se face exact cât urma sclavajului – biciul abătut între sprâncene, dovadă a încercărilor oribile…
10. Toamna cea mai lungă, un iulie camuflat în septembrie, un cuptor de răpciune! Parcă s-a sărit peste gustar, nicio răcire a vremii.
11. Fidelitatea căldurii nu-i împuținată de răcirea atâtor relații, din varii motive. Legile termodinamicii nu există pentru parametrii gândirii logice, dar ca paradox ele au valabilitate resimțită ca apăsătoare. Condiția de muritori e dată celor care au uitat de copilărie.