Am început întro maternitate, când mă trezeam în urletul unui copil de-un kilogram și jumătate
Pipăiam cu toate simțurile aerul, mă chinuiam să îmi clătesc pupila arsă de lumina multor aparate
Lovit ușor de multe mâini stângace, am simțit întrun final emoția din brațele care au strâns de așternut
Mi-aș fi dorit să îmi aud întâia oară numele rostit, probabil întrun glas slăbit de trudă și puțin temut.

Mi s-a șoptit că primii pași au fost extrem de adorabili, că scârțâiam din dinți și că eram destul de abordabil
Mi s-a vorbit frumos până la prima palmă, rețin o damă mândră cu țigări și membre fine lângă domnul onorabil
Resimt o adiere de mohair parfumat, de naftalină dintrun dulap căpătat, de unt și ceai din zahăr ars - copilărie
Resimt o urmă de cordon pe gleznă, tălpi de bocanci și mobilier înfipt în piele, urlet înecat, vedere vânătă și gust de sânge, "vecină, am auzit copilul că plânge" - măcelărie.

Îmi revin în minte primele cuvinte de părinte: "spui că te cheamă Daniel și că ai 6 ani, iar când primești spui mulțumesc".


- Nu-ți pot spune sigur dacă ai venit pe lume din dragoste sau ca urmare a unui act sexual scăpat de sub control
- Nu-s sigur nici de mine, dar dacă amândoi am fost văzuți în pântecul aceleiași femei prezente la control
- Atunci am fost crescuți cu banii din același portofel și mi-ai purtat hăinuțele rămase mici pe când eram pucioși
- Te strâng la piept! Încă trăim trecutul și cioplim prezentul tot aici - e societatea cu copite goale în pantofi lucioși.


Parcă aud și azi un zgomot de vioară, o bătrână profesoară care m-a invățat să fac o sală plină să mă aplaude
Alții se zbenguiau în pauze, eu mă furișam să mai bat vreo două clape, puțin conta că la algebră nu pupam laude
Și totuși, de la cerculeț și bastonașe la epitet și ecuații, parcă nu a fost decât un buzunar sărac de ani
S-au scurs.. și mai aveam atâtea de făcut, încerc acum dar nu-i la fel, în plus pe-atunci nu trebuiau atâția bani.

Afecțiune puerilă sau ascensiune juvenilă - pentru prima oară, colega din a doua bancă mi se părea mai atractivă decât un abțibild
I-am strecurat cuvinte în penar și i-au plăcut, zâmbea și se uita în jur, dar nu știa cui mulțumi.. mi-a fost rușine să semnez
Am renunțat la eugenii să-i procur o floare frumos mirositoare cu petale în culoare și boboci cu pântec încolțind
S-a bucurat că eu eram misterul și aștepta motiv să mă sărute - buze slute învățau să pupe, la sărut mai exersez.

Am început să mă întreb de ce am fost deposedat de spiritul candid și de ce doar eu sunt încălțat mereu în teniși cu crampoane?
Când brusc am început să scriu, nu mai trăgeam de alții să primesc răspunsuri, mai plângeam dar nu după bomboane
În loc de pixuri și caiete îndesam acum în traistă un borcan cu ciorbă, trei felii de pâine, o pereche de bocanci și salopete jegoase
Iar florile nu mai miros la fel, eu nu mai sunt la fel de misterios, și-am învățat sărutul de la fecioare mincinoase.

Am încetat să fiu un fiu când a intrat în casă un bărbat ce semăna perfect cu tatăl meu, doar că era străin de noi și de nevasta lui
M-am înecat când m-a întrebat cu cine vreau să stau, pentru că "tati pleacă, dar mami rămâne, o să-nțelegi în viitor.."
A răspuns călăul pentru mine, apoi plângeam în tren - "tati tot te iubește" - și eu, dar nu vroiam să o iubesc și pe amanta lui
Obligă un copil să-i spună 'mamă' unei tipe blonde cu pahare în mână și alinturi tigănești, și-l vei găsi mereu oftând în dormitor).


Bucăți de timp atent neșlefuite - clipele au fost spontane
Pentru că întrun lagăr renovat se naște un copil nevinovat dintro muiere căzută în păcat și un bărbat ajuns cadavru penetrat.