aveam încredere oarbă în oameni și
iubeam florile pisicile și câinii
iubeam zborul și ferestrele
deschise larg
o iubeam pe mama
îl iubeam și pe Dumnezeu
dimineața la amiază și seara

îmi iubeam singurătatea

știu c-am păcătuit
în fiecare zi
mai trăgeam un blestem după mine
și-mi descompuneam ura în jurăminți
ba uneori mă răsteam la Dumnezeu
chiar și atunci când mama
își alunga frica iubindu-mă...

oricum m-aș gândi oamenii au dreptate

sunt bestial și arogant nu țin cont de nimic
uit și ultimul detaliu dar am senzația
că viața începe din mine...

uneori nu înțeleg multe lucruri
înnoptez în umbră
și totuși
îmi doresc să redevin copil
doar atât cât
să mă pot ridica în picioare
și să o strig pe mama

toate luminile s-au stins

îmi acopăr liniștea cu noapte
clopotele nu mai bat
mă sting încet ca un asfințit
și mă gândesc la tine
mamă