căușul palmelor scriitorilor răposați
este cald și moale, mâncăm din el cu nesaț sau molcom
altfel aș crede că noi am murit înaintea lor
îi pomenim ca și cum ar fi aici, nu le dăm de pomană un coltuc de pâine,
un pahar cu vin sau cu rachiu
ori măcar un vers – la ce le-ar folosi când viața lor a fost
doar un căuș albastru de sublimă mirare și durută durere...