dacă Moromete ținea ziarul invers și
o zicea pe-a lui
tu
ții ziarul corect
dar stai în cap, cu tălpile pe tavan și ți-e teamă să spui că

iulie ostentativ refuză să ningă
poeții aceștia bezmetici au pus în iubire aditivi, e-uri
la Moarte se stă la coadă ca la dentist sau la bilete –
și cu greu îți mai procuri astăzi ceva pe sub mână
politica este o țeavă de eșapament spartă
dumnezeii confundă nutella cu sângele tânăr
și folosesc prezervative când mai coboară
la câteo muritoare aproximativ virgină
mieii emancipați
își aleg la urne belitori vegetarieni, sacrificându-li-se
la fel de inutil precum mielul primordial
carnea lor uscându-se, înlocuind cu succes pesticidele
preocuparea majoră în educație rămâne sexul și religia
confuze una cu alta din pricina obsesivului ‘tuți
planetei i-a rămas numai ambalajul, conținul e reciclat
autostrăzile sunt din roți continue, vehicole pe butuci circulă pe contrasens
tălpile se consumă ca un grafit, noroc de ascuțitorile cu șireturi
crucile se confecționează din plastic – ultimul copac s-a sinucis
surâsul, aspirația temerară, până și plânsul, sunt delicte
chestiuni de siguranță națională
amenzile sunt vestigii arheologice, unica dovadă că ai existat
peștii fac vocalize, iminent opereta lor va asurzi statuile surprinse
în gestul stării de fugă – cărora li se zicea pe vremuri oameni
iar șirul acesta de aberații, privit științific, conține doar coincidențe –
hazardul învățând și el ceva din milenara ispitire
restul
ai vrea să citești în ediția de mâine a ziarului
când teama ta
învinsă
va zămisli un adevăr inacceptabil:
Moromete a fost arhetipul unui dumnezeu ateu
-
iar dacă ți-ai înveli pâinea și slana, să ai la drum...
ziarul acesta
ți le-ar mânca