dimineața nu ieșea in evidență cu nimic
era aidoma celorlalte spuse și trăite
până când am căzut în genunchi fără nici un motiv
sau poate că motivul ieșise din asfalt să mă întrebe ceva

prânzul a decurs în ritm lent de tacâmuri
siesta, alungată în stradă, la drum scurt
și-n fața mea o doamnă a căzut, s-a lungit fără nici un motiv
sau poate că motivul îi ieșise în cale

seara s-a furișat în casă cu un sandviș uriaș
alergase ca disperata să ajungă la timp
și deodată, știrea, căzută la pământ și-a ridicat amețită audiența.
oare din ce motiv o fi căzut? cine i-a ieșit în cale?