Am scris și eu ”Duși cu TITANICU și cu limba de hârtie” și nu mi-a plăcut. Pentru că, era data de 13...
Totuși pe data de 14 mi-am zis: fie ce-a fi.
Nu prefer precizarea ieri sau de la data de… Însă vreți nu vreți, dar pe data de 13 a unei luni de vară 2017 la Librăria din Centru (bulevardul Ștefan cel Mare, nr.126) din Chișinău, deja a avut loc lansarea volumului Limba de hârtie semnat de Tamara Cărăuș și, apărut la Editura Cartier în colecția Rotonda, coordonată de Em. Galaicu-Păun.
Fac precizarea, precum că, această carte a apărut cu sprijinul Ministerului Culturii.
Au recenzat și au vorbit despre carte: Vitalie Ciobanu,Vasile Gribincea Jr. și Vitalie Sprînceană Moderator, ca de obicei în această librărie: Em. Galaicu-Păun . El a zis, printre altele, adică a afirmat: ” ...au trecut déjà ani buni după apariția cărții intitulate cu literă mică tzara mea (Editura „Arc”, 2000). Da, au trecut 17 ani! Iar acum să”… Cităm din carte:
„Fugea limba de sub picioare și alunecam în adâncurile limbii ce se dezintegra. Constatarea «greșit» zdruncinase limba și de-la-sine-înțelesul singurei limbi pe care o vorbisem dintotdeauna se retrăgea. Și mă opream, după un bâlbâit baroc, în mijlocul unei propoziții ca să întreb dacă există în limba română un cuvânt sau altul, cuvinte banale, comune. Apoi renășteam, fiară cu zeci de antene, gheare și colți, pentru a detecta greșeala celorlalți, iar «greșit!» devenea o sentință dată celui ce greșește, căci o greșeală nu era doar o greșeală «de limbă» – omul care a rostit sau a scris greșit este el însuși o eroare, e o fisură în ființa lui… Cum am ajuns victimă și torționar în colivia limbii? De ce a fost posibilă această vânătoare reciprocă în limba care ar trebui să fie instantaneu și necondiționat prezentă, numită și limba maternă? Și ce se întâmplă atunci când, de prea multe corectări, de-la-sine-înțelesul acestei limbi este zdruncinat? Cartea încearcă să răspundă la aceste întrebări povestind istoria unui tragicomic l’amour de la langue.” (Tamara Cărăuș)
Apropo, Tamara CÃRÃUȘ (născută în 1972) a studiat filosofie și litere la Universitatea din București, cu doctoratul susținut, în 2001, la aceeași universitate. A desfășurat proiecte de cercetare în cadrul mai multor instituții: Colegiul Noua Europă, Universitatea din București, Universitatea din Oxford, Universitatea din Uppsala, Universitatea din Groningen, Universitatea Palacky Olomouc, Universitatea din Rijeka, Institut für die Wissenschaften vom Menschen, Viena ș.a.
A publicat mai multe articole științifice și a coordonat volumele Cosmopolitanism and the Legacies of Dissent (în colab., Routledge, 2014),Cosmopolitanism Without Foundations (în colab., Zeta Books, 2015), Re-Grounding Cosmopolitanism: Towards Post-Foundational Cosmopolitanism(în colab., Routledge, 2015). A publicat cărțile tzara mea (Editura „Arc”, 2000), Efectul Menard (Editura „Paralela 45”, 2003) și Capcanele identității (Editura „Cartier”, 2011).

Lansarea ar fi fost mult mai împlinită, (asta-i în opinia mea), dacă se spunea câte ceva sau, dacă se spuneau câteva cuvinte și despre cartea lui Valentin Guțu ”Duși cu TITANICU” despre lingvistică prozaica sau /și proză lingvistică.

”De ani buni, Valentin Guțu este stilizator la Cartier. Orice autor care nimerește pe mâna lui va fi nevoit să citească pe marginea corecturii comentarii ironice, date enciclopedice și somații de procuror al limbii române. Să nu vă sperie. Sunt observațiile unui prieten al limbii române, zice Gheorghe Erizanu, șeful editurii Cartier din Chișinău. Ori, poate, mai există undeva în Țară vre-o editură ”Cartier” și noi nu știm?