ninge prima oară în an
mimetic

din perspectiva păpușilor abandonate
ninsoarea e o liniște agățată de rochii
mătură lumina vitrinelor

din perspectiva lui dumnezeu
ce poate fi
își linge degetele după fiecare troian

pentru partea noastră de timp
nu te-am întrebat
se poate măsura în ninsori
în decibelii amputați elegiei

ai crescut mare printre îngeri
ori te-ai împuținat dându-le dulăilor cerești carnea cea de toate zilele

aceasta este prima și ultima scrisoare pe care/ ți-o expediez în rai
s-ar putea s-o returneze cerberii

dacă vei citi
trimite o fotografie cu tine așa cum ești
fără nimeni în preajmă
cum ai plecat
în cercul perfectibil al ștreangului

îți scriu cu alfabetul meu răzvrătit
cu sufletul-os înfipt în creier
este prima și ultima scrisoare
după
mă voi lăsa macerată în nămeți să-ți arăt
în câte feluri mi-ai lipsit
oamenii sunt niște fulgi mai mari
Petruța
se leagănă unii pe lângă alții la fel de reci și de izolați în steaua lor