‚E sens unic pe Calea Victoriei’ îi spuneam în glumă unui coleg de serviciu referindu-mă la reglementarea circulaÈ›iei rutiere pe un cunoscut bulevard bucureÈ™tean. ’Se poate spune È™i aÈ™a’ îmi răspundea după o secundă de reflecÈ›ie colegul care avea de ceva vreme preocupări legate de simbolistică È™i spiritualitate.
    Mai târziu mi-am amintit că pe sora mea trebuia s-o cheme Victoria, după numele nașei sale de botez, dar pentru că părinții treceau printr-o perioadă mai dificilă tatăl meu a hotărât să-i dea numele Doina. Și parcă pentru a respecta o regulă care spune că numele îți poate determina comportamentul, poate chiar și destinul, sora mea a fost un copil plângăcios iar ca adult se obișnuise să ceară mereu ajutor celor din jur chiar și atunci când s-ar fi putut descurca singură; spre deosebire de mine care răbdam foarte multe și nu ceream ajutor nici atunci când poate ar fi trebuit să fac acest lucru.   
  M-am gandit că sora mea a pierdut o buna ocazie de a-și schimba numele atunci când a obținut un nou certificat de naștere în locul celui vechi pe care-l pierduse, irosind astfel și ocazia de a influența destinul, al ei și poate al întregii familii..., desi ar fi urmat niște complicații legate de toate actele personale. La puțin timp însă și-a regăsit și vechiul certificat de naștere rătăcit printre niște hârtii în vechea casă de la țară...  
   ÃŽn ultimii ani veÈ™tile legate de Calea Victoriei au fost contradictorii. O È™tire care anuntă: ’Calea Victoriei este închisă pentru reparatii’ poate stârni emoÈ›ii, pentru că nu-i de glumit cu drumarii; dar formularea ‚ÃŽmpreună pe Calea Victoriei’ adoptată la un moment dat de un post t.v. poate arăta că mai sunt È™i alÈ›ii dispuÈ™i să viseze È™i să spere...
15.06.08