Copila cu soare în unghii,
cu părul sărat și păsări în suflet
dansează cu vântul în cireșul amar.
Cerșește iubire, ca fiecare fir de praf.

Copila cu pietre ascuțite,
cu vorbe nespuse și trupul copac
înalță iubirea către rădăcini,
coboară uitarea spre frunze.

În codrul albastru îi rătăcește dorul,
În iluzii decolorate i se scaldă sufletul...
Se scutură prezentul de curcubee amorțite,
trupul lui verde e pânza ei de păianjen...