îmi amintesc că va veni vremea să știu…
(și-atunci îmi voi aminti)
au trecut 40 de ani de la primul sărut
din care s-au născut
de multe ori
altele…
și nu-i noiembrie mai frumos,
și nu-i an mai intens
decât acel ‘88
cu acea zăpadă din seara lu’ 21.
va fi o vreme când nu-mi voi mai aminti
și nici nu am geniul celui care,
surd fiind, auzea cât să le cânte tuturor.
dacă nu mai scriu, mai exist?
atunci,
pentru zilele alea,
să-mi lăsați semn în calendarul meu,
cu cruce de dor,
despre zilele ce le port cu mine.
voi citi despre ce a fost.
nu voi ma ști, dar îmi voi imagina
și știu sigur
- voi retrăi emoția.
ea nu moare, nu-i așa?