"Niște persoane de pe acest site nu mai există", spune astăzi chiar Ionuț Caragea într-un comentariu pe-un text poetic remarcat mai întâi de mine. Mi se pare o sfidare a bunului simț într-un cenaclu sau atelier literar c-o viață de peste două decenii, să vină el, IC-ul cel de pe urmă, din zilele trecute și astăzi cu rugămintea expresă (cu jalba în proțap) a radierii cvasigenerale pentru nivelul 120 pe site.

Auzi, colego/colegule steluțar(ă), nici tu nu exiști pentru musiu Gionuț, tu, cea/cel care ai actualmente 120 nivel, dar n-ai mai activat cu el în ultimele două luni! Dintr-o simplă absență, din motive binecuvântate, te alegi fără statut de steluțar, cu nivelul scăzut pe site. Mi se pare o absurditate propunerea lui Gionuț, rostită ca pe tarlaua moștenită de el de aiurea (se crede și mare critic literar, în ultimul timp).

Cel ce treci pe aici, drumețule pe Strasse ori ulița mai veche Agonia, lasă-l boltă de viță-de-vie pe acest jupân Gionuț-Nouț-Noruț, de unul singur va mai rezista cât timp se va mai alimenta, din conversații, vorbe de clacă, din apa cerească de pe frunze, tije, butucii arși de soarele egolatriei sale nemaivăzute pe Pământ. Atunci când nu va mai avea apă de la "niște persoane",... se va usca din interior către exterior, în mod garantat. Cu tot cu ciorchini copți, stafidiți, mucegăiți.
Fi-miu, Petruț, de nouă ani, zice că a devenit de la un timp "supîncruntat". Întrebat în casă cum vine asta, "supîncruntat"?, Petruț a răspuns: "Și încruntat, și supărat!"
Întrebarea metafizică a comunității noastre de atelier sau cenaclu literar ar fi cea a lui Cicero: "Până când, Catilina [...]" sau "Până când, elitistule Ionuț Caragea, vei mai abuza de răbdarea noastră și ne vei mai sfida adunând în ascuns armatele tale de petrecăreț violent sonor, prea elitist (din mintea ta plină de planuri năstrușnice) la zidurile cetății?"

Semnat,

Endolotl IruÈ™.