Nu sunt perfect. Sunt un om, ca și voi, care încearcă să se exprime. Nu am experiența discursurilor cu care se manifestă mulți de pe aici. Am venit pe acest site în apropierea unor oameni care m-au descoperit și promovat pe alte ateliere. Nu am folosit numele sub care mă cunoșteau. Nu m-a recunoscut decât Rudy. Textele cu care am venit nu au impresionat, inițial, pe nimeni.
Multe au fost trecute în Atelier fără nicio explicație.
Am realizat atunci că nu creațiile te promovează, ci grupul din care faci parte. Trist, dar adevărat! Este experiența trăită de mine pe acest site. Am postat din ce în ce mai rar texte, până când, cu puțin timp în urmă, un editor a înstelat și recomandat câteva. Am crezut că ceva s-a schimbat și bucuria nu a fost mică. Atunci când un cunoscut m-a anunțat că un anume Nandi Vardeanu îmi postează texte pe Agonia, am recunoscut public faptul că
acesta este un pseudonim al meu. Am spus și că ceva s-a schimbat pe aici... M-am îmbătat cu apă chioară...
Când am găsit alte texte prin atelier mi-am exprimat dezamăgirea. Editorul, cel care m-a recomandat, a luat foc. Spun aceasta cu toată sinceritatea și cu mâhnirea de care sunt capabil. A urmat un schimb de replici pe care, cu autoritatea cu care este investit, le-a șters. Am crezut, atunci, că a realizat penibilul în care duc discuțiile puerile și a trecut dincolo de ele. Nu a fost așa! A păstrat în sufletul lui ranchiură și dorința de vendetă. Cu prima ocazie s-a răzbunat. M-a trecut la -10. De peste opt sau nouă ani, de când sunt membrul acestui cenaclu, nu am comentat în niciun fel textele cuiva. Un anume domn, cu care nu m-am intersectat vreodată, a început să comenteze ironic și cu aere de superioritate în pagina mea comparându-mi textele cu „ floricele pe câmpii”. A cerut editorilor să ia măsuri în vederea reducerii nivelului pentru a nu mai publica în pagina principală. A intervenit cu comentarii în doi peri pe care nu știi cum să le interpretezi: „cred ca e de ocazie
si ce e de ocazie, de ocazie se va duce”. L-am atenționat de câteva ori că politețea are limitele ei. Mă întreb cum ar fi trebuit să reacționez? I-am spus că se vâră ca musca în borcanul calului. Este o expresie neacademică, recunosc, dar o expresie folosită des în limbajul popular atunci când cineva dă dovadă de o insistență bolnavă. Dumneavoastră nu ați folosit-o?... Intervenția editorului a fost de data aceasta promptă. Nu s-a întrebat nicio clipă ce căuta musca prin borcan. M-a comparat cu Rudy și mi-a scăzut nivelul la -10. Pentru că poate!...
A doua zi găsesc un text înstelat de amândoi și ceva favorabil în comentarii. Cum să interpretez? Sunt mai multe variante. Dumneavoastră pe care ați alege-o?...