la marginea lumii în dansuri nebune
e dansatorul care-a uitat să suspine
atunci când colții urbei au mușcat
atârnă o muzică moartă
a cărei vibrație s-a risipit
precum valul lăsat în urmă de o furtună
care-a încetat să mai mestece marea
povestea lui e spusă
de trecătorii ce-alunecă pe-alei
e scrisă-n poeme
cântată-n refrene
și pare a fi o legendă
dar toate s-au întâmplat doar o clipă în urmă
cât a durat hora încinsă-n țărână
și-un pic mai apoi
până când vântul a adus primii picuri de ploaie
și tălpile goale alunecau prin noroi

lumea în jur se extinde
se lățește și pierde-n fiece secundă
o melodie un acord o notă muzicală
iar sunetul primește rang de scârțâială
doar locul dansatorului se comprimă
și înghite cu lăcomie
muzica
iar ritmul dansului se întețește
până le soarbe pe toate un punct

ce este dansul
ce este muzica
ce este dragostea
întreabă copilul