Creat din frustrante păsuri,

Don Juan iubea la nebunie,

Cum doar poetu-n triste versuri

Orgasmic poate să descrie...

Cu cât mințea Don Juan mai tare,

Pe-atât era și mai dorit...

Femeia este ca o floare,

De n-o minți frumos, s-a ofilit.

Catargul poartă-l vrednic, mândru,

Tu ești simbol viril de venerare,

Frustrații, doar, în gândul sumbru,

Sunt plini de indignare...

Iubește-o, tu, cum știi mai bine,

Șoptindu-i tantrice suspine,

Alint-o-n clipa nectarului ce vine

La nesfârșit... dacă dacă te ține...!

Emilian Oniciuc-Șoaptele destinului (2014)

Revizuit ușor: 11.05.2024